CE A MAI RĂMAS DIN NOI ?
scris de Dan Biţuică
Recomandare: la sfărşitul textului este un clip, porniţi clipul şi citiţi pe fond muzical.
Aleea parcului este invadată de frunzele ruginii ale copacilor care de acum sunt goi şi trişti. Mă plimb fără ţintă prin parcul unde ne-am văzut pentru prima data şi unde zâmbetul tău inconfundabil de frumos m-a cucerit iremediabil.
M-am oprit în faţa băncii unde ne-am sărutat pentru prima oară, o privesc trist şi emoţiile îmi cuprind toată fiinţa . Îndepărtez cu mâna frunzele aşezate pe banca noastră şi mă aşez atent şi parcă îţi simt parfumul . Ştiu că undeva tu eşti singură şi poate suferi ca şi mine această depărtare care doare până la os .
Te văd cu ochii minţii cum eşti tristă cu ochii înlăcrimaţi de singurătate şi de dor . Podul nostru s-a rupt şi nu ne va mai putea oferi trecerea , acest pod care într-o vreme părea aşa de trainic , a cedat datorită greşelilor noastre iar nimic nu îl va mai putea reclădi.
Îmi este frig ,iar amintirile frumoase nu pot potoli acest tremur involuntar de care sunt cuprins , degeaba regret acum , eşti departe pe malul celălalt şi nu mă auzi când te strig cu disperare în noapte , o noapte nesfârşită în care sunt doar eu şi strigătul meu de deznădejde , câtă nevoie am de tine acum , numai după ce pierzi ceva îţi dai seama cât de valoros a fost pentru tine. Singurătatea este ucigaşul de suflete , ucigaşul tăcut al sentimentelor vii, iar eu îl simt cum se apropie cu paşi mici şi siguri .
Această bancă a fost martorul iubirii noastre , în faţa căreia ne-am făgăduit iubirea eternă , iar acum se uită la mine întrebătoare, ce aţi făcut cu promisiunile şi cu îmbrăţisările atât de pline de dorinţă ? Ce aţi făcut cu voi neghiobilor ? De ce sunteţi pe alei diferite ? De ce ea nu este cu tine ? Sunt întrebări la care nu pot răspunde şi mă ridic ruşinat , îmi ridic gulerul paltonului şi plec agale ,,,aud ca prin vis...CE A MAI RĂMAS DIN ....VOIIII ?
0 Comentarii