POVESTE DE CRĂCIUN SAU POVESTE PENTRU OAMENI MARI
POVESTE DE CRĂCIUN SAU POVESTE PENTRU OAMENI MARI scris de Dan Biţuică Îmi este frig, iar zăpada continuă să cadă cu fulgi calmi şi pufoşi ca într-un vis shakespearian, oare câte ierni au trecut peste mine ? Nici nu le mai pot ţine socoteala dar asta nu că au fost foarte multe ci numai din simplul fapt că mai toate, cel puţin ultimele zece au fost la fel, fără culoare, exact doar alb şi negru. Da , acum zece ani printr-o întâmplare nefericită, am pierdut tot, familie, casă, prieteni chiar şi rude. Singurul suflet pe care îl am lângă mine este un căţel vesel şi la fel de înfrigurat ca şi mine. Suntem flămânzi dar fericiţi împreună, iar în serile geroase după ce reuşim să ne adăpostim îl bag în haina mea şi ne încălzim împreună, însă el are avantajul că este astupat tot, mie îmi degeră picioarele uneori şi sunt nevoit să mă ridic somnoros să mă mişc. Zilele sunt mai grele că nopţile, lumea se uită cu scârbă considerându-mă un alcoolic, un ratat sau uneori un cerşetor prefăcut. Nu