Dacă ai fi trăit în America anilor ’20, numele lui Al Capone ți-ar fi ajuns la urechi chiar dacă nu ți-ai fi dorit. Era genul acela de om despre care se vorbea în șoaptă, dar pe care toată lumea îl știa. Unii îl priveau cu teamă, alții cu admirație, iar mulți îl considerau un fel de Robin Hood al cartierelor sărace. Adevărul, ca de obicei, stă undeva la mijloc.
Capone s-a născut în Brooklyn, în 1899, într-o familie simplă de imigranți italieni. Nimic nu anunța că băiatul acela timid, cu ochi inteligenți, avea să devină cel mai temut gangster al Americii. Dar străzile din New York nu erau blânde, iar Capone a învățat repede că, pentru a supraviețui, trebuie să fii fie puternic, fie periculos. El a ales să fie amândouă.
La 14 ani a renunțat la școală și a intrat în lumea bandelor, unde l-a întâlnit pe Johnny Torrio, omul care avea să-i schimbe destinul. Torrio l-a luat sub aripa lui și l-a învățat regulile nescrise ale crimei organizate. Când Torrio s-a mutat la Chicago, Capone l-a urmat fără să clipească. Acolo, în orașul zgomotos și corupt, avea să-și construiască imperiul.
Chicago era în plină Prohibiție, iar alcoolul devenise aur lichid. Capone a înțeles imediat oportunitatea și a pus mâna pe tot ce însemna trafic de băuturi, jocuri de noroc, bordeluri, protecție. În câțiva ani, banii curgeau în valuri, iar Capone devenise un rege neîncoronat al orașului. Se spune că imperiul lui producea peste 100 de milioane de dolari pe an, o sumă greu de imaginat pentru acea vreme.
Dar puterea vine cu prețul ei. Războaiele dintre bande erau sângeroase, iar Capone nu era genul care să dea înapoi. Momentul care l-a făcut celebru în toată America a fost Masacrul de Sfântul Valentin, din 1929. Șapte membri ai unei bande rivale au fost găsiți împușcați într-un garaj. Capone era în Florida în acea zi, dar toată lumea știa că ordinul venise de la el. A fost clipa în care gangsterul a devenit legendă.
Și totuși, omul acesta care conducea Chicago cu o mână de fier avea și o latură surprinzătoare. A deschis cantine pentru săraci, a ajutat spitale, a finanțat programe pentru copii. Oamenii simpli îl vedeau ca pe un protector, iar el se bucura de atenția lor. Era un criminal, dar și un om care știa să fie generos. Această dualitate l-a făcut fascinant.
Căderea lui a venit dintr-o direcție neașteptată. Nu pentru crime, nu pentru violență, nu pentru imperiul ilegal pe care îl construise. A fost condamnat pentru evaziune fiscală. În 1931, Capone a fost trimis la închisoare, iar lumea lui s-a prăbușit. După eliberare, s-a retras în Florida, bolnav și slăbit, afectat grav de sifilisul netratat. În ultimii ani abia mai știa cine este. A murit în 1947, la doar 48 de ani.
Și totuși, povestea lui nu s-a încheiat. Se vorbește încă despre banii lui ascunși, despre tunelurile secrete din Chicago, despre documente dispărute și oameni care au luat cu ei în mormânt adevăruri incomode. Al Capone a plecat, dar umbra lui încă bântuie istoria Americii.
Rămâne un personaj greu de încadrat: monstru sau erou, criminal sau filantrop, geniu al crimei sau victimă a propriei ambiții. Poate că tocmai această ambiguitate îl face atât de captivant. În spatele fiecărei legende se ascunde un om, iar în spatele fiecărui om se ascunde un mister.
0 Comentarii