Icoana mea

     
ICOANA MEA 

scris de Dan Biţuică

A trecut atâta timp de când ai părăsit această lume frumoasă, cel puţin aşa vreau să cred, dar după...., nimic nu a mai fost la fel.

Aveam un alt curaj iar sufletul meu era liniştit, ştiind că tu eşti oricând lângă mine şi mai ştiam că dacă greşesc tu întotdeauna ai puterea să ierţi. Îţi simt lipsa prin tot ce mă înconjoară iar amintirea ta este mereu în gândul şi în sufletul meu, chiar dacă nu se vede, tu eşti şi vei rămâne acolo.

 Eşti în tot ce fac şi asta îmi face bine însă tânjesc după prezenţa ta fizică în viaţa mea din care ai făcut parte de la ivirea zorilor. 

Nu cred că asta se poate uita vreodată, mai ştiu că am avut o relaţie specială şi asta îmi dă putere să gândesc că de acolo de unde eşti printre miliardele de stele tu îmi veghezi şi somnul şi viaţa ca întotdeauna. 

Nu pot să uit nicicând fiinţa care m-a călăuzit printre obstacolele vieţii şi m-a ferit de multe rele oferindu-mi cam tot ce a avut, chiar dacă puţin dar nu asta a contat, m-a iubit necondiţionat şi încercând să îmi facă viaţa cât mai uşoară. 

Nu pot uita mâinile bătrâne şi muncite care îmi alinau suferinţele şi care îmi dădeau puterea să merg mai departe. Îi simţeam paşii chiar dacă nu o vedeam, ştiam că ea este, o iubeam mult şi îmi este tare greu fără ea, însă natura trebuie să-şi continue nedreptul mers iar cei plecaţi să lase în urmă durere şi amintiri. 

Este nedrept faţă de noi dar sunt sigur că facem parte dintr-un plan pe care nu îl înţelegem acum, însă mai am speranţa vie că vreodată mă voi reîntâlni cu cea pe care am iubit-o cel mai mult, ar fi nedrept din partea CREATORULUI să nu fie aşa ! Ai fost şi vei rămâne icoana vieţii mele MAMĂ !

ASCULTAŢI ŞI VIDEOCLIPUL !