O iubire online ...
scris de Dan Bițuică partea a doua - AICI
Paul suporta cu greu absența Cristinei din viața lui iar timpul trecea chinuitor de greu. Începuse să iasă mai des din apartamentul său , plimbând cățelul ore în șir prin parcul pustiu al orașului.
Toamna era spre sfârșit iar frigul pătrunzător îi amintea că iarna bate la ușă. Evita laptopul , știind că așa va rezista mai bine tentației de a lua legătura cu Cristina. Zilele treceau fără ca Paul să uite de iubirea sa dar depărtarea o suporta din în ce mai greu. După numai 26 de zile Paul cedă și într-un acces de dor luă cățelul pe care îl încredință surorii lui , se urcă în mașină și merse în orașul unde locuia Cristina. Ajunse seara și se cază la un hotel de la marginea orașului .
După ce servise cina la restaurantul de la parterul hotelului , merse în cameră , făcu un duș rapid și adormi până dimineață . Era mai liniștit că o știa pe Cristina aproape de el , după ce se bărbierii și spălă , coborî din hotel .
Pornise mașina și plecă în oraș unde se opri la o florărie modernă de unde cumpără un coș imens de trandafiri grena catifelați. Știa unde lucra Cristina și merse la portarul clădirii pe care-l mitui să o sune pe Cristina să coboare . În tot acest timp merse repede la biroul de copiat acte unde plăti să-i scrie pe o coală
...CRISTINA TE IUBESC !
Luă hârtia și o aranjă în coșul cu trandafiri. Nu după mult timp Cristina ieși din clădirea unde lucra și privea nedumerită în parcare . Deodată zări coșul cu trandafiri cu biletul pe care scria mare că o iubește.
O podidi lacrimile, plângea ca un copil, știa că este Paul pe care nu-l zărea și se gândi că a trimis coșul prin curier sau prin cineva. Paul însă ocoli clădirea și veni ușor prin spatele ei cuprinzând-o cu brațele sale puternice sărutându-i obrazul puțin mai în față de ureche. S-au întors și plângând ca doi adolescenți s-au sărutat de parcă numai ei doi erau singurele ființe din univers, ei și ploaia măruntă care parcă încerca fără succes să-i readucă la realitate .
- Paul ! Ce cauți aici ?
- Nu am mai rezistat ! Crede-mă că nu pot ! Îmi lipsești și simt că mă sufoc fără tine . Te iubesc Cristina și asta m-a făcut să fac acest gest nebunesc. Sper că o să mă poți ierta.
- Să te iert ? Dar te ador ! Mă bucur atât de mult că ești acum aici . Ploaia îi udase până la piele iar ei parcă nici nu simțeau ploaia rece pătrunzătoare.
- Trebuie să merg să îmi iau liber pentru restul zilei și să mergem undeva unde nu plouă , ce zici ?
- Chiar te rog ! Cristina ieși după câteva minute cu geanta pe umăr .
- Unde mergem ?
- Cristina, mergem oriunde vrei tu , însă eu vreau ca mai întâi să mergem la notar să intentezi divorțul.
- Bine iubitule. M-ai convins și acum chiar simt că vreau cu adevărat să fiu lângă tine. Mergem și chiar repede.
După ce rezolvă problema la notar Paul o invită la hotelul unde era cazat. După ce merse la restaurant unde servi prânzul au urcat la cameră unde făcu dragoste ore în șir. Cu adevărat se iubeau și parcă erau făcuți unul pentru altul.
Mai spre seară Cristina îl sună pe soțul ei Emil pe care-l anunță rece că ea va divorța și că de azi ea nu se va mai întoarce acasă. Printre înjurături și jigniri Emil îi demonstră încă o dată că nu a meritat-o niciodată.
A doua zi cei doi îndrăgostiți au plecat spre orașul unde Paul locuia singur în apartamentul său. Erau fericiți și se iubeau foarte mult. Nimic nu-i putea despărți .
DUPĂ 15 ANI ÎNTR-UN CIMITIR DIN ORAȘ...
Femeia cu părul alb se îndrepta agale spre o cruce mare din marmură albă și timidă așeză un buchet de trandafiri grena chiar sub poza în care era Paul.
- Paul îmi este dor de tine , ai fost așa bun cu mine și mi-ai arătat ce înseamnă dragostea. Ai fost salvatorul meu și m-ai învățat cum să trăiesc. Îți mulțumesc pentru tot dragul meu .
Regretul meu este că nu te-am cunoscut mult mai demult , însă mi-ar fi trebuit mai multe vieți să mă satur de tine...apoi plecă cu lacrimi în ochi întorcându-și capul ca și cum Paul ar fi putut să o urmeze..
0 Comentarii