Dragostea vine cu metroul
partea a XVI - a
scris de Dan Bițuică
În fața lui Cornel se afla un doctor destul de tânăr , însă cu o prezență care degaja o oarecare încredere.
- Bună ziua ! Eu sunt dr. Matei și momentan sunt medicul care se ocupă de sănătatea Georgianei.
- Bună ziua ! Eu sunt Cornel , viitorul soț al Georgianei .
- Mă bucur să vă cunosc !
- Și eu , se pare că Georgiana este din nou norocoasă , avându-vă pe dvs. ca medic.
- Sunteți amabil !
Georgiana se uita la ei cu o privire pierdută , obosită , gata să ațipească.
- Hai mai bine să ieșim îl prinse Matei de cot . Ieșiră împreună pe holul spitalului care era ireal de liniștit și curat. Cornel cu privirea-n jos se văzu în podea ca într-o oglindă veche .
- O să fiu extrem de direct , și sper să accepți asta .
- Sigur , chiar îmi doresc ...
- Uite cum stau lucrurile , Georgiana este mai bolnavă decât pare sau decât crezi tu . Este foarte grav , dacă asta vroiai să mă întrebi.
- Cum stăm ?
- Grav, câteva luni și gata !
- Se mai poate face ceva ?
- Din păcate nu...îmi pare rău , spuse Matei îndepărtându-se cu pași mari . Osă ținem legătura și o să te informez , când vor apărea modificări .
Cornel reveni în salonul Georgianei și rămase acolo preț de o oră , până când asistenta i-a spus că nu maia re rost să stea și mai ales că Gilda dormea lângă ea obosită. O trezi pe Gilda și ieșiră în liniște.
Ajunseră acasă unde Cornel pregăti ceva de mâncare , făcură duș și se culcă împreună . Cornel o visă din nou pe Angela , frumoasă și îmbrăcată în rochia de mireasă . O văzu cum dansa , suavă ca o lebădă vieneză .
Era în culmea fericirii , era femeia pe care și-o dorise dintotdeauna . Acum totul era neclar , visul era amestecat cu frânturi din multe alte întâmplări pe care le trăiseră împreună . La un moment dat de după o perdea mare albă , își făcu apariția Georgiana cu un buchet enorm de trandafiri albi , zâmbindu-i copilărește. Îi prinse mâna și-i spuse :
- Eu , o să plec Cornel cât de curând , vreau să fii fericit iubitul meu ! Trebuie să fii fericit !
Se trezi cu lacrimile inundându-i obrazul și perna înflorată. Se ridică încet privind somnul pur și netulburat al Gildei .
Merse la fereastra bucătăriei unde privea cu norii d, din nou se scuturau de zăpada moale și afânată. După un timp realiză că plânge . Simțea un nod în gât de care nu putea scăpa.
Noaptea și-o petrecu la fereastră , privind în gol , cu gândul la Georgiana . Când se lumină , făcu un duș rapid și pregăti micul-dejun pentru Gilda . O trezi încet :
- Hai să ne trezim iubita , trebuie să mergem la mami , să vedem cum stau lucrurile .
Gilda deschise cu greu ochii să mari de un albastru nimicitor :
- Da , vleau să melgem !
- Bine atunci , mergem la baie , ne spălăm și păpăm .
Cornel încercă să o conducă , însă Gilda se opri privindu-l:
- Mă desculc singulică , mami mi-a spus că tlebuie să fac asta singulă .
- Bravo , înseamnă că mami are încredere mare în tine , ești o fetiță mare !
- Da ! Și mami mi-a spus că ea în culând o să plece la Buni , a chemat-o acolo să o ajute !
Cornel tresăriși involuntar lacrimile îi invadă obrazul .
- De ce plângi ?
- Nu plâng , am ceva în ochi , scumpa .
- Și mie îmi vine să plâng , dar nu tlebuie să vadă ea asta . că i-ar pale lău să știe că eu nu vleau să plece. I-am plomis că nu o să plâng . Știu că a chemat-o buni să se facă bine ,
Dacă lămâne aici cu noi , va fi bolnavă meleu . Așa că mai bine să plece și lămânem noi , vlei ?
- Cornel gâtuit de emoție abia răspunse printre lacrimi:
- Sigur că vreau , sigur .
- Să știi Colnel , că și pe tine te iubesc !
- Da ? Dar de ce ? încercă Cornel să mute discuția care devenise mult prea lacrimogenă , pentru o dimineață care se anunța plăcută.
- Te iubesc , pentlu că mami , te iubește .Cornel o strânse la pieptul său și-i mângâie creștetul .
Mâncară și plecară spre stația de metrou încrezători....
va urma ...partea a XVIII - a - aici
0 Comentarii