Suflet pribeag | Cafeneaua Subiectelor

                Suflet pribeag

     scris de Dan Biţuică

    Ce ai pe suflet ?
   Deschide ochii, sufletul și mintea! Observă frumusețea care se află la îndemâna ta! Fii recunoscător! Bucură-te de ceea ce ai! Deschide ochii minţii şi ascultă liniştea pământului albastru! Ascultă-ţi gândurile şi valsează pe muzica speranţelor tale! Mângâie-ţi simţurile cu mirosul primăverii! Te aşteaptă un drum lung şi anevoios aşa că trebuie să fii puternic şi odihnit. După ce te-ai hrănit cu nectarul absolut vei fi pregătit de drum. Ai grijă cum păşeşti! Nu vei găsi poieni pentru odihnă, nici apă rece din izvoarele nădejdii. Eşti un călător pribeag... vei merge fără oprire şi fără plăcuta odihnă!

    Viața nu te lasă să te odihneşti. Rănit, vânăt, obosit, îngenuncheat, prăfuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie să înaintezi. De obicei, singur. De obicei, gol flămând, însetat, străin. La școala vieții se dau examene, se dau corigențe, se repetă anul. Doar cine are limba friptă poate vorbi cu adevărat despre ciorba fierbinte. Viaţa nu te iartă aşa că nu e cazul să încerci mai mult decât poţi.

    Când cineva pleacă înseamnă că altcineva trebuie să ajungă. Lasă armele jos! Trece.
 Toate trec. Răbdare și timp. A fost nevoie să treci prin atâtea ca să ajungi aici. Generăm noi experiențe, pentru că avem nevoie de ele. Fără acea experiență nu ai fi avut prilejul să te cunoști atât de profund.

 Există daruri pentru toată lumea. Deschide ochii, sufletul și mintea! Observă frumusețea care se află la îndemâna ta! Fii recunoscător! Bucură-te de ceea ce ai! Nu aștepta să te învăluie nepăsarea! Prin lecțiile de viață primești putere. Din greşeli vei învăţa, iar din dureri îţi vei crea carapacea.

Toți suntem eroi ai poveștilor noastre de viață. Oamenii se adaptează în felul lor. Au libertatea de a crea orice cred despre ei. Din visuri îţi vei crea propriul destin şi drumul pe care vei merge în călătoria vieţii tale.

   

Nu e nevoie să facem din dorințe obsesii.  

 Dorințele sunt ale noastre sau ale celor din jur însușite prin mimetismul social? După durere, ușa se deschide. Uneori, uşile se deschid, alteori, ni se trântesc în faţă. Rănile ne fac să nu mai fim ca înainte și nici nu cred că ne dorim. Niciun sistem nu funcţionează întâmplător.

  Părăsirea unei realități nu înseamnă neapărat sfârșitul ei, ci prelungirea într-una nouă. Nu știi niciodată ce surprize îți oferă viața. Se închide o ușă, se deschide o poartă. Sentimentele ne domină sau nu. Oricât de dură ar fi realitatea ne putem crea alta. Nu se aplică rețete comune. Fiecare are realitatea sa în subconștientul său. Viața ne propune unele lucruri până le impune.

 Există atâtea sensuri câţi indivizi se apleacă asupra fiecăruia dintre ele. Realitatea este subiectivă. Din orice întâmplare nu ieşi la fel cum intri. Important e să nu te blochezi într-o poveste. Povestea creează aşteptări... Dacă fugim din calea realităţii o putem face pentru scurt timp aşa că nu este o rezolvare FUGA.

   Fiecare om umblă în viață cu o poză în buzunar. Și când simte nevoia o așază pe primul chip care-i iese în cale, convins că acela este potrivit. Dar, de cele mai multe ori, ne păcălim cum putem ca să credem că am găsit ce ne-a lipsit. Alteori, ne scufundăm ca un scafandru în adâncimea ființei celuilalt căutând binele, frumosul, lumina, ignorând mâlul ontologic. Uneori, ne iese, alteori, nu. 

Și rămânem blocați, ne rănim sau ne pierdem echilibrul. Dar rămânem cu o experiență fără de care nu am avea cum să apreciem cu toată ființa Dragostea. Ne lovim singuri la picioare și dăm liniștea mai tare... din insuccese vom dobândi experienţa de care avem atâta nevoie.


 

 Fotografiile rămân la fel, chiar dacă oamenii se mai strâmbă. Adeseori, mintea și inima sunt blocate în fotografii. Alături de bătăile inimii și ochii vorbesc când ar trebui să tacă. Chiar dacă în viață inima ți se rupe, trebuie să ai grijă să nu pierzi vreo bucată. 

Am rucsacul în spate plin de visuri... De ce iubim? De ce visăm? De ce greșim? De ce iertăm?... De ce? Unde alergăm şi unde vrem să ajungem? Timpul este limitat, iar el ne va opri din maratonul nostru spre CE?

 Orice pasăre își ia zborul. E atâta frumusețe în jur, încât mintea tace și se bucură! Nectarul iubirii îndulcește amarul minții. Cicatricile lăsate de trecerea timpului și încercările vieții se vindecă în iubire.
Am să-i spun lui Dumnezeu totul! Iubiți mult! Iubirea vindecă... credinţa vă întăreşte... visurile vă vor îndârji...

IUBIŢI!... CREDEŢI!... VISAŢI!...