Adevar ….schimbare …curaj
scris de Dan Biţuică
Ai momente în viaţă în care simţi că orice ai face viaţa a fost o perversă cu tine... când încerci să faci bine omului de lângă tine... te trădează... te vinde... însă te vinde fără un preţ, o face gratuit iar atunci nu mai înţelegi nimic... omul de lângă tine devine un străin anost şi previzibil... deranjant nu este comportamentul lui simplist şi fără culoare, deranjant este faptul că ori nu îşi dă seama ce a devenit ori e conştient de asta şi nu mai lupta pentru tine... abia atunci îţi dai seama că nu el este omul pe care îl doreşti lângă tine şi el devine un anonim, nu putem schimba oamenii însă nici nu-i putem accepta oricum doar de dragul de a fi bunul samaritean... dacă îl menajezi şi vei fi politicos el va crede că i se cuvine viaţa pe care o duce în ignoranţa sa... trebuie să ne mulţumim cu puţin...? Să ne rezumăm a ne umple BURŢILE iar asta să devină scopul vieţii ? Sau să încercăm să ne dezvoltăm permanent şi să nu dormim pe o ureche cu gândul că în frigider mai avem ceva sarmale ? Ajungem să vedem că viaţa asta demnă de un patruped nu i se potriveşte unui om cu un raţionament sănătos ! Vine vremea când sarmalele nu mai sunt de ajuns... mai trebuie şi ceva hrana sufletească, spirituală, rezumându-ne doar la porţia de hrană nu ne vom mai deosebi de nişte biete animale... nu suntem aruncaţi în vâltoarea vieţii doar să ne hrănim... avem nevoie de dragoste... soare... comunicare, să purtăm conversaţii la un nivel acceptabil.
Mai avem tendinţa de cele mai multe ori să ridicăm piatră şi să lovim.. însă fără să vedem că de fapt suntem mai păcătoşi că cel în care se aruncă piatra... acuzăm de dragul de a purta o discuţie... trebuie să avem curajul să ne spunem lucrurile în faţă şi să avem puterea să nu ne supărăm când suntem criticaţi constructiv... să avem puterea să ne recunoaştem simpatiile şi antipatiile... să simplificăm lucrurile să ne fie mai uşor să convieţuim, oare câţi dintre noi şi în câte momente s. a simţit străin în propria-i casă? Aşa-i că nici acum când citiţi asta nu aveţi curajul să vă recunoaşteţi asta? Lăsând lucrurile să curgă în sensul ăsta greşim... luând atitudine la momentul potrivit nu faci decât să devii mai puternic... ajungi la momentul în care observi că ignorând şi iertând îţi faci un mare deserviciu... văzând că nimeni nu îşi doreşte să se schimbe în bine te întrebi oare tu de ce ai face-o? Cea mai letală arma a omului este lipsă de comunicare... ea stă la baza multor neînţelegeri şi a multor disensiuni.. greşim grav aruncând timpului misiunea de a rezolva lucruri... timpul nu poate face decât să treacă... trecând... nu înseamnă rezolvare.. înseamnă degradare... numai tu poţi schimba lucrurile luând poziţie împotriva evenimentelor care te înconjor.. în beneficiul tău... târziu înţelegem că timpul este duşmanul nostru şi nu un prieten al nostru când avem de luat decizii importante din viaţa noastră... nu sunt nici un om fără greşeli şi nici unul drept şi nici far de păcat şi nici în măsură să sfătuiesc persoanele din jurul şi viaţa mea... dar pot spune cu tărie că trebuie să ai curaj să spui ce vrei cu adevărat şi ce îţi doreşti de la viaţa cât a mai rămas... încercaţi să schimbaţi lucruri rele în lucruri bune şi nu lăsaţi pe nimeni şi nimic să v-a împiedice să trăiţi aşa cum doriţi... luând şi cele mai radicale hotărâri dacă este cazul... oameni buni... devenim oameni fără sentimente... fără curaj... oameni fără speranţe... fără visuri... iar încet, încet... partenerul îţi v. a deveni străin... prietenul... duşman... iar Cain îşi v. a respecta poziţia de frate... de ce se ajunge aici? De cele mai multe ori din cauza faptului că ai iertat... că ai crezut că timpul este prietenul tău... şi nici nu mai ai tot timpul din lume ca la 20 de ani... ajungi să te gândeşti unde greşeşti... unde ţi-ai pierdut raţiunea şi nu găseşti răspunsuri... confuz vei trăi în continuare şi o să cauţi NORDUL mult timp fără să îl afli.. cât timp va trece să devii ceea ce ai fost şi ceea ce ţi-ai dorit să fi? Oare mai ai timpul necesar să te redresezi? Oricât de grea ţi se va părea ideea de a te ridica din nou să te iei la trântă cu viaţa... s-ar putea să se merite... nu mai juca X şi 0 cu viaţa ta... dacă vei considera că nu mai poţi repara trecutul începe un nou viitor... dacă nu vei mai putea iubi... urăşte!...
Mai avem tendinţa de cele mai multe ori să ridicăm piatră şi să lovim.. însă fără să vedem că de fapt suntem mai păcătoşi că cel în care se aruncă piatra... acuzăm de dragul de a purta o discuţie... trebuie să avem curajul să ne spunem lucrurile în faţă şi să avem puterea să nu ne supărăm când suntem criticaţi constructiv... să avem puterea să ne recunoaştem simpatiile şi antipatiile... să simplificăm lucrurile să ne fie mai uşor să convieţuim, oare câţi dintre noi şi în câte momente s. a simţit străin în propria-i casă? Aşa-i că nici acum când citiţi asta nu aveţi curajul să vă recunoaşteţi asta? Lăsând lucrurile să curgă în sensul ăsta greşim... luând atitudine la momentul potrivit nu faci decât să devii mai puternic... ajungi la momentul în care observi că ignorând şi iertând îţi faci un mare deserviciu... văzând că nimeni nu îşi doreşte să se schimbe în bine te întrebi oare tu de ce ai face-o? Cea mai letală arma a omului este lipsă de comunicare... ea stă la baza multor neînţelegeri şi a multor disensiuni.. greşim grav aruncând timpului misiunea de a rezolva lucruri... timpul nu poate face decât să treacă... trecând... nu înseamnă rezolvare.. înseamnă degradare... numai tu poţi schimba lucrurile luând poziţie împotriva evenimentelor care te înconjor.. în beneficiul tău... târziu înţelegem că timpul este duşmanul nostru şi nu un prieten al nostru când avem de luat decizii importante din viaţa noastră... nu sunt nici un om fără greşeli şi nici unul drept şi nici far de păcat şi nici în măsură să sfătuiesc persoanele din jurul şi viaţa mea... dar pot spune cu tărie că trebuie să ai curaj să spui ce vrei cu adevărat şi ce îţi doreşti de la viaţa cât a mai rămas... încercaţi să schimbaţi lucruri rele în lucruri bune şi nu lăsaţi pe nimeni şi nimic să v-a împiedice să trăiţi aşa cum doriţi... luând şi cele mai radicale hotărâri dacă este cazul... oameni buni... devenim oameni fără sentimente... fără curaj... oameni fără speranţe... fără visuri... iar încet, încet... partenerul îţi v. a deveni străin... prietenul... duşman... iar Cain îşi v. a respecta poziţia de frate... de ce se ajunge aici? De cele mai multe ori din cauza faptului că ai iertat... că ai crezut că timpul este prietenul tău... şi nici nu mai ai tot timpul din lume ca la 20 de ani... ajungi să te gândeşti unde greşeşti... unde ţi-ai pierdut raţiunea şi nu găseşti răspunsuri... confuz vei trăi în continuare şi o să cauţi NORDUL mult timp fără să îl afli.. cât timp va trece să devii ceea ce ai fost şi ceea ce ţi-ai dorit să fi? Oare mai ai timpul necesar să te redresezi? Oricât de grea ţi se va părea ideea de a te ridica din nou să te iei la trântă cu viaţa... s-ar putea să se merite... nu mai juca X şi 0 cu viaţa ta... dacă vei considera că nu mai poţi repara trecutul începe un nou viitor... dacă nu vei mai putea iubi... urăşte!...
0 Comentarii