În lanul cu grâu
Recomandare : la sfârşitul textului este un clip. porniţi-l şi citiţi pe fond muzical.
Recomandare : la sfârşitul textului este un clip. porniţi-l şi citiţi pe fond muzical.
Scris de Dan Biţuică
Deschid timid ochii şi simt miros de pământ uscat , mişc mâinile şi ceva aspru mi le zgârie , privesc în jos , sunt într-un lan cu grâu aproape copt , mirosul de câmp îmi inundă nările care îmi par prea mici , e foarte cald şi aerul este înăbuşitor, îmi trec palmele peste vârful spicelor... sunt aspre şi miros a pâine , e înăbuşitor de cald , încep să merg însă picioarele îmi sunt amorţite şi mă dor , sunt zgâriat iar labele picioarelor şi sunt crăpate de pământul uscat , cam prea uscat şi înaintez cu greu, grâul e crescut destul de bine , în urma mea las o urmă şerpuitoare ceea ce înseamnă că nu merg chiar în linie dreaptă , poate sunt şi puţin ameţit... de la ce?
Spre capătul lanului din faţa mea se zăreşte o casă... îmi este sete , părul îmi este ud de sudoare şi înăclăit de praf , parcă e casa copilăriei mele, mai fac câţiva paşi... ea este ! Alerg chiar dacă spicele îmi rănesc picioarele , este chiar casa unde am copilărit , alerg spre ea iar inima îmi bate puternic , în faţa casei e cineva , e cu spatele, o femeie bătrână spală preşuri într-o copaie veche de tablă zincată ruginită pe la colţuri, poartă un batic ce i s-a deranjat din cauza mişcărilor.
Fuga mea produce un foşnet ca susurul unei ape iar ea se întoarce cu faţa la mine... e MAMA... plâng... ea se uită la mine cu ochii ei cenuşii şi trişti parcă dojenindu-mă că iar nu am ajutat-o la treabă , iar am umblat hoinar.. are şorţul ud şi mâinile bătrâne sunt crăpate de muncă , nu îmi reproşează nimic ci doar îmi face semn spre bucătărie , intru... este tot aşa cum o ştiam eu şi miroase a gogoşi fierbinţi , mă aşez pe scaun la masă şi simt mâna ei pe creştetul capului... un sentiment de bucurie îmi învăluie tot corpul , îmi este bine.
Îmi pune farfuria cu gogoşi în faţă şi mă îndeamnă să mănânc , gogoaşa îmi frige buricele degetelor şi o scap. de undeva de afară aud cocoşul , mama are boabe în şorţ pe care le aruncă din prag. Acum parcă aerul e mai răcoros , adie puţin şi vântul , mă aplec după gogoaşa scăpată şi o prind între degete cu gândul să o arunc păsărilor.
Mă ridic , mama nu mai este în prag şi ies după ea... nu mai este , alerg după casă , strig... a dispărut... fug înspre lanul de grâu în speranţa că o voi găsi , sunt rănit , strig dar parcă ceva nu îmi lasă strigătul să pornească spre zare , strig disperat după ea... MAMĂĂĂ !... MAMĂĂĂ ! Nu îmi răspunde nimeni... am pierdut-o ? Simt o durere în gât şi nu pot plânge... o vreau cu disperare înapoi... de ce ai plecat ? Din nou ai plecat ! Iar m-ai lăsat ! Ceva îmi gâdilă obrazul şi mă trezesc , e o lacrimă ce m-a trezit... simt durerea în gât iar picioarele mă dor ! Oare chiar am fost... în lanul cu grâu ? Oare ?
Spre capătul lanului din faţa mea se zăreşte o casă... îmi este sete , părul îmi este ud de sudoare şi înăclăit de praf , parcă e casa copilăriei mele, mai fac câţiva paşi... ea este ! Alerg chiar dacă spicele îmi rănesc picioarele , este chiar casa unde am copilărit , alerg spre ea iar inima îmi bate puternic , în faţa casei e cineva , e cu spatele, o femeie bătrână spală preşuri într-o copaie veche de tablă zincată ruginită pe la colţuri, poartă un batic ce i s-a deranjat din cauza mişcărilor.
Fuga mea produce un foşnet ca susurul unei ape iar ea se întoarce cu faţa la mine... e MAMA... plâng... ea se uită la mine cu ochii ei cenuşii şi trişti parcă dojenindu-mă că iar nu am ajutat-o la treabă , iar am umblat hoinar.. are şorţul ud şi mâinile bătrâne sunt crăpate de muncă , nu îmi reproşează nimic ci doar îmi face semn spre bucătărie , intru... este tot aşa cum o ştiam eu şi miroase a gogoşi fierbinţi , mă aşez pe scaun la masă şi simt mâna ei pe creştetul capului... un sentiment de bucurie îmi învăluie tot corpul , îmi este bine.
Îmi pune farfuria cu gogoşi în faţă şi mă îndeamnă să mănânc , gogoaşa îmi frige buricele degetelor şi o scap. de undeva de afară aud cocoşul , mama are boabe în şorţ pe care le aruncă din prag. Acum parcă aerul e mai răcoros , adie puţin şi vântul , mă aplec după gogoaşa scăpată şi o prind între degete cu gândul să o arunc păsărilor.
Mă ridic , mama nu mai este în prag şi ies după ea... nu mai este , alerg după casă , strig... a dispărut... fug înspre lanul de grâu în speranţa că o voi găsi , sunt rănit , strig dar parcă ceva nu îmi lasă strigătul să pornească spre zare , strig disperat după ea... MAMĂĂĂ !... MAMĂĂĂ ! Nu îmi răspunde nimeni... am pierdut-o ? Simt o durere în gât şi nu pot plânge... o vreau cu disperare înapoi... de ce ai plecat ? Din nou ai plecat ! Iar m-ai lăsat ! Ceva îmi gâdilă obrazul şi mă trezesc , e o lacrimă ce m-a trezit... simt durerea în gât iar picioarele mă dor ! Oare chiar am fost... în lanul cu grâu ? Oare ?
0 Comentarii