Povestea celui mai mare criminal român | Terapia Naturistă

POVESTEA CELUI MAI MARE CRIMINAL ÎN SERIE ROMÂN

Între anii 1970 şi 1971 Bucureştiul a fost ţinut sub teroare din cauza unor crime oribile şi sadice. Au fost ucise patru femei iar alte şase tentative de omor asupra femeilor au eşuat. Victimele erau ucise cu bestialitate şi violate chiar şi după ce erau ucise.


Ion Râmaru, pentru că despre el este vorba, s-a născut pe 12 octombrie 1946 fiind cel mai mare dintre cei trei fraţi, a fost cel mai sadic criminal în serie din România, acesta a avut probleme încă din copilărie, a rămas repetent de câteva ori, a întreţinut raporturi sexale cu o minoră, iar la 18 ani a fost închis pentru furt, însă pe lângă acestea a mai comis o serie de jafuri, tâlhării, violuri.

La vârsta de 20 de ani a fost admis la Facultatea de Medicină Vaterinară din Bucureşti, dar niciodată nu a reuşit să-şi termine studiile,  profesorii erau miraţi cum de a reuşit să treacă examenul de admitere, deoarece era semi-analfabet.

 Şi colegii de cameră declarau că avea un comportament ciudat, când se enerva ajungea să se automultileze, având cel puţin 20 de tăieturi pe braţe şi picioare. Doar mama lui îl vizita la căminul studenţesc, iar la procesul care a urmat, a declarat că fiul său a moştenit violenţa de la tatăl său,  care la rându-i îşi ţinea familia sub teroare, chiar şi vecinii. Într-un final tatăl său a fost părăsit de mama sa din cauza violenţelor asupra ei şi a întregii familii.

În anul 1970, în luna aprile Ion Râmaru, a început seria de crime pe care urma să le săvârşească, iar până  în luna mai agresase deja 14 femei, 4 le ucisese, iar celelalte au scăpat doar violate. Au fost mobilizaţi 6000 de oameni pentru prinderea lui, fiind şi supranumit Vampirul din Bucureşti, deoarece poliţiştii au constatat că ucigaşul sugea sângele victimelor.

Vestea a circulat repede printre locuitorii bucureşteni, iar în acea perioadă femeile nu mai ieşeau din casă după ora 9 seara neînsoţite.

La comiterea crimelor oribile, Râmaru folosea un topor, un ciocan, un cuţit şi o rangă de fier. Ataca ospătăriţele care mergeau acasă singure când acestea îşi termina programul, numai când vremea era urâtă şi numai după miezul nopţii.

Deşi, multe din victimele sale au reuşit să supravieţuiască, prinderea lui a fost posibilă tot cu ajutorul unei femei ucise  sub trupul acesteia a fost găsit un certificat medical pe numele lui Râmaru, iar la proces acesta a încercat să convingă judecătorul că era instabil psihic iar din acest motiv să nu se facă responsabil de crimele pe care le comisese.

A fost condamnat la moarte pentru patru crime, şase tentative de omor deosebit de grav, cinci violuri, o tentativă de viol, o tâlhărie în dauna avutului obştesc, două tâlhării în dauna avutului personal, trei furturi calificate în dauna avutului personal şi un furt calificat în dauna avutului obştesc.

În anul 1971, pe 23 octombrie, este dus la Jilava unde urma să fie executat. Fiind legat de stâlp, a început să se zbată strigând că singurul vinovat pentru toate acestea este numai tatăl său. În momentul când s-a tras asupra lui, s-a răsucit în jurul stâlpului încercând parcă să scape, a fost împuşcat în spate.

Tatal lui Ion Ramaru Florea, a murit la un an dupa executia fiului sau. Corpul lui a fost dus la Institutul Medico-Legal din Bucuresti pentru autopsie. În urma analizelor s-a descoperit cu stupoare că Florea Râmaru era autorul a patru crime cu autor necunoscut ce datau înca din 1944.