Încă o zi...

ÎNCĂ O ZI...

scris de Dan Biţuică

Zorile lumii îşi desfac timid aripile diafane , iar întreaga lume le aşteaptă calmă şi plină de speranţă , în curând va începe o nouă zi , o zi pe care nu trebuie să o irosim , este o zi care se scurge din clepsidra ta , este o zi în care trebuie să te bucuri de viaţă , o zi în care să fii mai bun decât ieri , ăsta-i firescul drum.


Prin fereastra între-deschisă pătrunde un miros proaspăt de iasomie , iar cântul cucului îmi bucură inima, ea care simte totul altfel decât oricine altcineva , în ea se contopeşte cel mai bine cum şi ce simţi. Un câine latră în depăratre parcă voind să-i facă concurenţă solitarului cuc. Sunt multe gânduri ce se îngrămădesc în minte mea, sunt gânduri şi imagini pe care le revăd , ce repede au trecut toate , simt mirosul lungilor vacanţe, ..toate au trecut atât de repede , am devenit cu toţii oameni duri ,oameni care parcă nu mai au amintiri , oameni care s-au născut deja maturi , îmbătrânim prea repede căci sufletul nu-l putem bucura, el are nevoie de frumos , de vorbe bune , de bunătate ,de dragoste şi de ce nu de amintiri...prietenii nu mai sunt aşa prieteni ...fraţii nici ei nu au timp de tine,,,copii sunt prinşi cu ale lor


Speranţa unei zile mai bune o purtăm cu noi încă de când ne naştem , o aşteptăm cu toţii , unii vor avea parte de ea, alţii nu o vor întâlni niciodată iar timpul se va scurge prin vechile clepsidre prăfuite şi pline de pânze de păianjeni neatinse , tu nu ai avut timp să o întorci , tu ai fost un menestrel cu care lumea s-a jucat , ai fost un arlechin al destinului şi ai jucat cu o mască care râde , chiar dacă sub ea erai trist şi abătut , ai fost un actor prea devotat al destinului , un actor cu suflet mare şi sărac , ai dat totul şi nu ai primit în schimb , dar ai fost bucuros parcă vrând să-i spui lumii...ĂSTA SUNT EU ! , ai trecut neobservat de multe ori şi sufletul ţi-a fost trist , pentru că nimeni nu a avut ochi să te vadă şi pe tine , ai scos bucata de pâine veche din buzunarul paltonului ponosit al vieţii şi te-ai hrănit cu ea gândind că-i bună şi dulce ca nectarul zeilor , dar nu a fost aşa , a fost o pâine pe care lumea ţi-a dat-o , pe care destinul ţi-a oferit-o .

Ai crezut că la capătului drumului cineva te va aştepta cu braţele deschise şi cu emoţie, aşteptându-te pe tine , cineva drag ţie , cineva căruia să-i pese de tine , sunt doar iluzii , la capătul drumului vei fi singur şi nimeni nu te va aştepta , vei căuta în zadar cu privirea speriat că nu-i nimeni cu care să-ţi zâmbeşti tristeţea , este doar clepsidra vieţii ,cu lemnu-i bătrân şi crăpat , abia atunci realizezi că e singura care te-a aşteptat încă din zorii vieţii tale , toate sunt lucruri adevărate , lucruri pe care viaţa nu te-a lăsat să le gândeşti , sunt lucruri pe care doar ne facem că nu-s reale , nimeni nu are curajul să şoptească şi stăm cu toţii ca la operă aşteptând finalul , iar cortina grea va cădea peste clepsidra veche care se va sparge împrăştiindu-şi nisipul strălucitor al speranţelor tale pe scena lumii....până atunci bucură-te de ...încă o zi...