Viaţa ca o junglă

VIAŢA CA O JUNGLĂ

scris de Dan Biţuică

Poate nu sunt singurul om de pe pământ care s-a gândit vreodată cum se va sfârşi această viaţă, acest dar divin pe care mulţi dintre noi nu ştim să îl exploatăm la maxim. Unora le trece cât ai clipi , altora li se pare că nu se mai termină, oamenii suferinzi vor să-şi încheie repede socotelile cu chinul.


 Pentru unii viaţa este foarte îmbelşugată şi foarte frumoasă, pentru alţii nu înseamnă decât foame şi suferinţă, pentru alţii numai durere şi chin , pentru alţii soarele străluceşte altfel , sunt împărţite destine şi vieţi , chiar dacă nu în mod egal însă niciodată nu se ţine seama de durată, care niciodată nu este îndeajuns .

 În adâncul sufletului suntem conştienţi că aşa va fi până la final , dar Creatorul a mai înzestrat creaţia sa cu o armă puternică: SPERANŢA. Ea este cea care ne ajută să trecem peste azi şi vom intra în mâine cu gândul spre mai bine, chiar dacă ştim cu adevărat că aproape nu se va întâmpla nimic bun şi ne lipseşte curajul să înfruntăm destinul de parcă el ar prinde formă şi se va răzbuna. 

Timpul trece şi nimeni nu îl poate opri, dar fiecare secundă scursă este scursă din clepsidra noastră biologică nu din timpul lumii,iar oamenii care pradoxal fac o sărbătoare din ziua onomastică, din Anul Nou , toate astea sunt false iluzii de care avem nevoie să ne hrănim mintea.


 Cunoaşterea este foarte bună dar nu în toate cazurile , privesc la animalele din jurul meu şi le invidiez într-un fel, sunt fericite , pentru că ele nu cunosc şi un alt mod de viaţă, că asta se va sfârşi cândva , la noi cunoaşterea este comparativă cu situaţia când un bolnav ştie cât mai are de trăit. Sunt lucruri pe care le ştim, sunt lucruri pe care le vedem zilnic în jurul nostru, prieteni, părinţi, copii, bunici, rude, cunoscuţi, pleacă zilnic dintre noi şi nu putem decât să-i plângem .

 Atunci dacă suntem conştienţi de aceste lucruri , de unde vine atâta răutate? de unde atâta ură ? de unde atât de multe interese ? să îl păcălesc pe ăla să trăiesc eu mai bine , deci civilizaţia tot o junglă este , o junglă la fel ca cea pe care noi o numim junglă dar sub altă formă dar mai dură cumva. 

Acolo zebra ştie că ar trebui să se ferească de leoiacă , în jungla civilizată la noi e cam greu să ne dăm seama de cine să ne ferim, prădătorii noştri sunt mieroşi, amabili, intră în pielea de prieten, iar când te prinde cu garda jos , te atacă fulgerător, neiertător, doar dacă eşti precaut poţi riposta unor astfel de atacuri mârşave.

Cu toţii am păţit asta şi de cele mai multe ori am tăcut din bun simţ , din jenă, din prea multă educaţie, însă cu astfel de prădători trebuie acţionat dur spunându-i clar în faţă ce gândeşti despre el şi faptele sale. 

Atunci mă întreb care-i jungla şi care-i civilizaţia ?