POVESTEA BRADULUI DE CRĂCIUN
culeasă și adaptată de Dan Bițuică
Legenda spune că tare demult toți copacii rămâneau verzi la venirea zăpezilor . În preajma iernii o mică pasăre nu a mai putut zbura spre țările calde fiindcă avea o aripă frântă .
Frigul se înțea pe zi ce trece iar biata pasăre tremura de frig neavând unde să se adăpostească de frig și viscol.
A rugat un stejar să o adăpostească în frunzișul său des , dar acesta a refuzat-o.
Tremurând s-a rugat de un ulm falnic să facă și ei loc printre ramurile sale dar și acesta a refuzat-o de teama să nu îi mănânce fructele.
Nemaiavând unde să se adăpostească căzu în zăpada care se așternuse și aștepta să moară înghețată. În agonia înghețului auzi un brad care o striga să se ducă la el să o adăpostească.
Cu ultimile puteri micuța pasăre a ajuns la brad care o înveli cu crengile-i dese încălzind-o și ferind-o de vânt .
În seara de Crăciun se porni un viscol puternic care smulse toate frunzele celorlalți copaci însă Dumnezeu i-a cruțat bradului frunzele datorită bunăvoinței și milei de care a dat dovadă .
O altă legendă spune că undeva în nordul bătrânului continent cu mult timp în urmă au pornit la un lung drum trei surori : Credința , Speranța și Iubirea căutând copacul care se le reprezinte înalt ca Speranța , mare ca Iubirea și trainic precum Credința .
După multe căutări cele trei surori au găsit falnicul brad pe care l-au împodobit cu cu luminițele stelelor și astfel el a devenit primul pom sfânt împodobit de Crăciun .
Este considerat o minune că este verde tot timpul , fapt care arată că pe el îl iubește Dumnezeu .
0 Comentarii