Deșărtăciune | Cafeneaua Subiectelor

DEŞERTĂCIUNE


scris de Dan Bițuică


Acolo în întuneric sunt pereţi umezi şi reci

Acolo cu palmele bătătorite de plug dacă treci

Acolo vei simţi durerea tăcerii pe veci

Acolo timpul îşi ţine pumnalele-n teci



Acolo cu foşnetul paşilor pierduţi te îneci

Acolo cu lanţuri grele inimi şi gânduri fereci

Acolo nu-i timpul şi loc să zâmbeşti

Acolo eşti doar tu ,cu tine, eşti ceea ce eşti



Acolo cu vinuri vechi turnate-n butelci

Acolo cu glasuri urlând prin cochilii de melci

Acolo cu golul temporal în întuneric te-ntreci

Acolo cu spatele gol şi rănit de zăbrele te freci



Acolo-i nu-i sărbătoare ,să poţi să petreci

Acolo nu-i masa bogată ,ci este doar terci

Acolo cu lacrimi amare şi  nici umbră-n fereşti

Acolo nu mai ai timp ,să stai să gândeşti



Acolo pe nimeni şi nimic nu mai iubeşti

Acolo eşti obligatoriu nu poţi să chiuleşti

Acolo somnul trece prin stări iepureşti

Acolo pe ce, unde, şi ce să cheltuieşti?



Acolo nu-i păr de fecioara, să-l despleteşti

Acolo poţi doar veni, dar nu să şi pleci

Acolo nu-s chipuri de om, ci doar măşti

Acolo apa-i coclită, în carafe pline şi ploşti



Acolo nu poţi iubi nimic, ci doar să urăşti

Acolo nu-s lacrimi, doar zaţul cafelei în ceşti

Acolo nu-s nici ştiri şi nici veşti

Acolo-s schelete uscate şi resturi de peşti



Acolo nu-i nici dor şi nici doici

Acolo e nisip şi rămăşiţe de scoici

Acolo nu-s deştepţi ,dar nu-s nici prosti

Acolo nici fructe coapte nu-s în pomi, sau pe crăci



Acolo nici racii parcă nu mai au cleşti

Acolo nici pictorii  nu au vestitele băşti

Acolo nu scrii nimic şi nici nu  citeşti

Acolo nu-s obraji de copil pe care să-i ciupeşti


Acolo nu este dulcele must ,pe care să-l guşti

Acolo nu-i nici colţul pâinii  pe care să-l muşti

Acolo sunt doar ochi goi, plânşi şi trişti

Acolo privești cu durere spre vechile cruci