FATA MORGANA
scris de Dan Bițuică
Te-am așteptat de-o eternitate
Și te-am strigat cu blânde șoapte
Și-ai apărut aievea-n ca în vis
Un înger bun mi te-a trimis
Și ai căzut de pe o stea
Încet și lin în calea mea
Ca fulgul lebădei–n zbor
Ca zborul calm ca de cocor
Știam că totuși ai să vii
Ca-n visurile pure de copii
Cu zâne bune și cu povești
Cu cai frumoși, trăgând calești
Te-am așteptat de când mă știu
Ca un bun credincios în pustiu
Și te-am văzut așa de departe
Simțind miros de pâine și de carte
Și te-am simțit prin har divin
Prin gustul dulce ca de vin
Printr-o perdea grea ca de ceață
Eu ti-am zărit o clipă, frumoasa-ți față
Și ai fugit din nou prin univers
Strigând prin ceruri al tău vers
Iar lumea s-a oprit un timp
Sau chiar mai mult , un anotimp
Te-au admirat astrele și stelele mii
Părinți , bunici , chiar și copii
Și-ai apărut din nou trufașă
Ca zână albă tristă și frumoasă
Ești acolo de-o eternitate și ceva
Și vrei să pari sau chiar ești altcineva
Dar eu o să vreau mereu să te simt
Fără să-ți spun, c-am să te mint
Ești clapa albă ,lucioasă de pian
Sau poate glasul blând și diafan
Ești firul ierbii ce abia a răsărit
Sau poate o poveste sau poate doar un mit
0 Comentarii