MORMÂNTUL MAMEI
scris de Dan Bițuică
Pământu-i reavăn și acoperit
De frunză galbenă, căzută
Aci se odihnește cam demult
Mama iubită , mama sfântă
De mult nu ne-am vorbit măicuță
Și timpul a trecut ,pe nesimțite
Tu ai plecat demult de aici
Iar eu ,am tâmplele albite
Te port în inimă și-n minte
Plecata-i repede, din astă lume
Mi-e dor de tine drag părinte
Să-mi mai întinzi, bucate bune
Să-ți simt mâna caldă
Cu care des, mă mângâiai
Mi-e dor de tine, măicuță dragă
Erai a mea și tare mă iubeai
Trecut-au anii peste noi
Iar viața, nu mai e la fel
Destul de grea și plină de nevoi
Iar locul fără tine, e mai gol
Ajung cu greu, măicuța mea
La cimitir , unde stai tu
Să-ți spun,necazul meu aș vrea
Dar știu că tu nu mă auzi
Mi-e greu în viață, fără tine
Și plâng mereu, când am să pot
Cu lacrimi mari și cu suspine
Să știi maică, nu te-am uitat de tot
Trec anotimpurile, ca-n carusel
Și trec din viața mea, cum știu
Nimic, nu va mai fi la fel
Iar totu-i gol , trist și pustiu
De-ar fi să pot ,să te întorc
Nu te-aș mai supăra defel
Aș fi bun și cuminte foc
De unde să am eu ăst noroc ?
0 Comentarii