NENUMĂRATELE SECUNDE
scris de Dan Bițuică
Din pântece de himere blânde
Ai apărut în visul meu
Și-n nenumăratele secunde
Devii obsesie , ești dorul meu
Cutreierând gânduri , simțuri și dorință
Răscolind haotic, totul în calea ta,
Ești zămislită , născută din credință
Te rog rămâi, pe veci în mintea mea
Ești iarba verde necălcată
Și floarea albă de cais,
Ești inimă și dragoste înflăcărată
Pășind încet pe-o margine de vis
Și ești clepsidră veche-n geam,
Ești cartea vieții prinsă-n legământ,
Eu am visat demult ,că o să te am
Chiar și când voi fi, os în pământ
Ești apa rece a linului izvor ,
Și frunza verde, a codrului bătrân,
Ești dragoste și ură , sărut și dor
Ești ramul ,de la margine de drum
Nenumăratele secunde ,cu greu trec,
Iar eu te văd un chip, într-un tablou
Și multe-s clipele tăcute, ce le petrec
Privind la tine , ești doar a muntelui ecou
Și vremea trece lin și furișată
Iar eu albesc mereu de dorul tău
Și nici chiar tu, nu mai ești o fată
Ești chiar femeia , din visul meu
Ești perla roz din scoica desfăcută
Și roșul aprins a macului din lan
Ești vocea tristă dar și cea tăcută
Precum culoarea cerului, azuriu și diafan
Te strig în noaptea neagră și rece
Dar ai fugit mereu din calea mea
Și știu că dragostea nu-mi trece
Ești fulgul alb ,din aripă de turturea
0 Comentarii