DRAGOSTEA DIN NISIP
scris de Dan Bițuică
partea a șaptea - AICI
Ioana ajunsese cu zece minute mai devreme , însă nu voia să fie ea cea care așteaptă . Mândria feminină nu o lăsă să face asemenea gest . Îl văzu pe Bogdan când intră în parcarea restaurantului pescăresc .
Așteptă încă zece minute și intră . Un miros de fructe de mare o îmbie încă de la intrare . Privi în sală , și-l zări singur la o masă pe care era o vază cu trandafiri grena . De unde știa că-i plac ? Sau era doar o simplă coincidență .
Erau îmbrăcați casual , eticheta nu-și avea rostul aici . Se apropie încet , aproape că Bogdan nu o observă .
- Bună seara , spuse Ioana zâmbind misterios .
El se ridică politicos și fâstâcit îi prinse mâna în semn de salut . Îi trase scaunul elegant , iar ea se așeză grațios . Este și manierat , gândi ea zâmbind , oare ce surprize o să mai am ?
- Ești foarte frumoasă !
- Oh , mulțumesc , dar nu-i punctul meu forte .
- Să presupunem că ai dreptate , însă e primul pe care-l găsesc.
- Ești drăguț , să știi că nici tu nu stai rău .
- A, eu știu asta , spuse Bogdan glumind . Amândoi au izbucnit în râs concomitent . Se simțeau bine împreună . Au comandat fructe de mare și o sticlă cu vin alb sec.
- Păi ce facem ? Suntem cu mașinile ! Cum o să bem vin ?
- Vinul îl bem cu paharele , cât despre mașini pot aștepta și aici fără probleme . Mai există și taxi-uri în orașul ăsta , dacă nu ai observat .
Din nou râseră . Erau bine-dispuși , mâncarea era excelentă , iar vinul începuse să le dezlege limbile .
Bogdan îi prinse mâna într-a lui simțindu-i căldura . Îl privea cu admirație .
- Acum că suntem aici , nu ai vrea să-mi povestești puțin din suferința ta ?
- Mi-ar fi plăcut să nu întrebi asta , dar este firesc să vrei să afli , deci nu sunt împotrivă .
Povestea mea și a Iuliei , a început cumva de prin liceu , ne-am îndrăgostit ca doi nebuni . Nu puteam sta unul fără celălalt mai mult de 24 de ore . O perioadă frumoasă , chiar foarte frumoasă . A urmat facultatea , unde am stat chiar împreună în camera închiriată . Eram ca un cuplu adevărat . Ai noștri nu știau asta și ca să ne putem descurca cu banii , lucram . Ne era greu , dar ne aveam unul pe celălalt .Eu lucram la o pizzerie , făceam livrări la domiciliu cu bicicleta iar ea lucra la o firmă străină .
Banii nu erau mulți dar ne mai astupau găurile bugetare . Prin anul cinci , înainte să terminăm , Iuliana a cunoscut o tipă , cu care începuse să iasă tot mai des. Observasem cumva că se petrecuse o schimbare în comportamentul ei , însă nu o bănuiam de nimic necurat . Într-o seară a venit acasă amețită rău , nici nu știam ce are , dacă consumase alcool sau altceva . Drept este că mirosea a alcool și lucrurile au rămas așa .
A doua zi am discutat pe îndelete despre asta , promițând că nu se va mai întâmpla . Marga , că așa o chema pe tipa cu care începuse să hoinărească , avea influențe negative asupra ei . Nu după mult timp după nefericitul eveniment , Iuliana iar a venit acasă amețită . De data asta nu mai mirosea a alcool , ceea ce pentru mine devenise clar .
Era mai grav decât crezusem inițial . Trebuia să iau măsuri urgent , pentru ca Iuliana să fie din nou ea. După multe încercări și certuri situația părea că se îmbunătățește . Marga , la rugămințile mele , la amenințările mele , o lăsase în pace. Am terminat facultatea și ne-am întors acasă , aici .
Ea s-a angajat la o firmă de consultanță juridică , iar eu am înființat o firmă . Evident că eram la început , iar satisfacțiile materiale nu erau pe măsura așteptărilor mele . Ea era baza , fapt pe care-l recunosc , însă în decursul a unui an , roadele muncii mele începuse să se vadă .
Ne-am căsătorit , totul a fost perfect , aveam o viață frumoasă împreună . A venit vorba despre copil și am convenit să mai amânăm momentu l , era vorba despre cariera ei . Totul a fost superb , aveam o viluță micuță dar aveam tot ce ne trebuia la momentul acela , mai ales că ne iubeam enorm.
Toate bune și frumoase , până când în viața noastră a reapărut Marga . Venise în concediu la mare și bineînțeles și-a căutat vechea prietenă . Acum lucra undeva prin Belgia sau Olanda . Era destul de bine situată material cât și profesional , însă niciodată nu renunțase la consumul de stupefiante . Bineînțeles că i-a fost extrem de ușor să o corupă pe Iuliana. Au urmat clipe urâte , certuri și stări de rău , apeluri la 112 .
Au aflat părinții noștri , ce mai o întreagă poveste ce a durat mai bine de doi ani. Deja ne cunoșteau cei din spital , era jenat pentru mine dar o iubeam enorm . Am plâns și am rugat-o să se oprească , îmi promitea că e ultima oară , apoi o lua de la capăt . Într-o zi din cauza unei supra doze , a decedat . Înainte de asta m-a rugat ca trupul să-i fie ars , iar cenușa să o arunc în mare .
Apoi m-a rugat să-i scriu mesaje pe care să le pun în sticlă și să le arunc în valuri , ca ea să le poată citi ori de câte ori va simți nevoia să vorbească cu mine. I-am promis și totul este așa cum și-a dorit ea .
O lacrimă îi curgea lin pe obrazul proaspăt ras. Ioana plângea și ea , chiar dacă știa că asta îi va strica machiajul impecabil
Întinse mâna și-i opri lacrima ce aproape ajunsese în colțul gurii . El o privi încurcat .
- Îmi pare rău Bogdan , nu trebuia să te întreb...
va urma ...
0 Comentarii