DRAGOSTEA DIN NISIP
scris de Dan Bițuică
partea a noua - AICI
După prima noapte de dragoste , cei doi se vedeau aproape zilnic . Erau îndrăgostiți și foarte fericiți. Vara era pe sfârșite și timpul rău începuse să-și facă simțită prezența , însă ei nu renunțaseră la plimbările pe plaja pustie .
Se potriveau și mai ales se iubeau foarte mult . Ioana era femeia ideală pe Bogdan , chiar îl făcuse să o dorească tot timpul lângă el. Iarna trecu și ea pe nesimțite , printre sentimentele lor , sărbătorile și le petrecuseră undeva la o vilă a unui prieten la munte. Doar ei și natura . Când iarba își arătă colțul îi găsi tot la fel de îndrăgostiți .
Afacerea era una de succes și parcă nimic nu-i mai putea opri din ascensiunea lor . Nimic nu-i putea împiedica să reușească în dragoste și carieră . Denise , fata ei era acum la facultate în Anglia ,iar cei doi o vizitau acolo ori de câte ori aveau posibilitatea. Îl acceptase fără șovăială pe Bogdan știind că o făcea fericită pe mama sa . În vara următoare Bogdan o ceruse în căsătorie , iar Ioana acceptă fără să se gândească . Erau fericiți împreună , iar timpul trecea pe lângă ei pe nesimțite .
Totul era perfect , ca într-o poveste . Nici nu și-au dat seama când au trecut anii și deveniseră bunicii a doi nepoți superbi . De acum Denise era căsătorită în New York , iar lor le era din ce în ce mai greu să-i viziteze acolo . Se vedeau destul de rar , până când au hotărât să vândă firmele și să-și trăiască viața împreună liniștiți. Se aveau unul pe celălalt iar asta le era de ajuns .
Cum timpul nu iartă pe nimeni , nici pe ei nu i-a uitat , erau doi bătrânei demni și se iubeau ca în prima zi . Nu trecuse niciun an să nu-i scrie împreună scrisoarea din sticlă promisă Iulianei , mergeau împreună și aruncau sticla în valurile înspumate . Au mai trecut anii și de acum doar Ioana , ajungea pe plajă , aruncând două sticle în valurile înspumate ale frumoasei mări , una pentru Iuliana și una pentru iubitul ei Bogdan . Trăia cu dorul lui și cu amintirile frumoase .
Considera că fusese norocoasă să-l întâlnească pe Bogdan . Se bucura în fiecare vară de nepoții ei și de vizita lui Denise . Anii treceau iar Ioana cobora scările de pe plajă din ce în ce mai greu , dar o făcea pentru că-i promisese lui Bogdan și chiar Iulianei . Era fericită în continuare și trăia simplu , privind fotografiile cu Bogdan zilnic.
Mergea aproape zilnic la mormântul iubitului ei soț , ducându-i o floare pe care o stropea cu o lacrimă . Îl iubea și acum chiar dacă el dispăruse de mult timp . Plaja o cunoștea , iar nisipul se bucura când îi simțea tălpile goale răsfirându-l lin .
An după an trecu iar de acum doar Denise apărea pe plajă vara , ducând cu ea trei sticle în care erau trei scrisori . Lângă Denise era fata ei Caroline , care după ce-și văzu mama că aruncă cele trei sticle în valurile mării o întrebă :
- De ce faci asta mama ?
- Pentru că am promis și pentru că-mi este dor de ei , de Bogdan și de mama . Așa vorbim .
- Am înțeles , ești o persoană bună mama !
- Mulțumesc Caroline , însă va trebui să-mi promiți ceva !
- Orice mama , orice !
- Când nu voi mai fi eu , să faci asta în continuare , să le scrii și lor și mie , da ?
- Da mamă , promit !
...
0 Comentarii