ACOLO SUS ÎȚI VOI SPUNE CÂT DE MULT TE IUBESC !
scris de Dan Bițuică
partea 1 - a - AICI
Helen își privi fața în oglinda băii . Îmbătrânise , iar durerea din suflet se reflectase cumva pe chipul ei încă frumos .
Ochii săi mari și albaștri erau plin de tristețe . Trecuse trei ani de când Andrew plecase și el din această lume nedreaptă pentru ea .
Totul se întâmplase într-o dimineață când după micul-dejun se certaseră din pricina celui de al treilea tacâm la masă . O certase cum nu o mai făcuse până atunci .
Îi reproșase că are grave probleme și că nu mai poate vedea realitatea fără tatăl lui . Plecase nervos pe ușă trântind-o , se urcase pe motocicleta cu care mergea la facultate . Un accident oribil îi curmă viața unicului ei copil.
Fusese singura persoană din viața ei de care se mai agățaseră speranțele și dragostea. Simțea că ceva o pedepsește , cu toate că nu făcuse rău nimănui .
Părul ei negru și ondulat începuse să albească iar ridurile de la colțurile ochilor erau din ce în ce mai evidente . Nu mai avea o viață normală , doar munca de la institut și casa care erau un loc pentru odihnă .
De câteva ori colegii încercaseră să o mai scoată din starea asta prin organizarea unor party-uri în aer liber , pe la terase sau restaurante .
Dăduse curs invitațiilor însă niciodată nu participase cu adevărat . Tot timpul tristă și îngândurată era starea care se instalase de ceva vreme în sufletul și mintea sa .
Zilele-i erau cam toate la fel , doar cele din decembrie erau puțin mai diferite . Seara mergea lângă șemineu cu o carte în mână și se bucura de lectură până adormea în șezlongul ei favorit . În preajma Crăciunului împodobea un brad modest și niciodată nu uita să pună cadouri sub el .
Șase cadouri erau sub brad în fiecare an , punea cadouri ca și cum toți trei și-ar fi dat cadouri unul altuia . Asculta colindele plângând aducându-și aminte de momentele frumoase petrecute împreună. Fuseseră extrem de fericiți când micuțul Andrew venise pe lume .
Auzise că un copil schimbă puțin prioritățile într-un cuplu , însă la ei nu schimbaseră chiar nimic . Îi uniseră și mai mult iar sarcinile erau efectiv împărțite în mod egal . Nu uitase nimic din viața lui Andrew , primul dinte , primul pas , primul cuvânt ,toate erau înmagazinate în sufletul său rănit de atât nedreptate .
Psihologul îi recomandase să scape de trecut și să îndepărteze lucrurile celor doi din locuință spunându-i că asta o va ține legată pe veci de trecut .
Nu avea nevoie de viitor , se simțea bine în trecut iar ca răspuns la recomandările psihologului a fost unul clar , nu mai urmase ședințele lui .
Nimeni nu avea dreptul să-i spună să scape de trecutul ei în care avusese parte de atâta fericire . Fusese iubită și iubea , era tot ce putea să-și dorească o femeie . Avusese un soț model , o familie frumoasă , un fiu frumos și deștept .
Cum să uite acest trecut ? Viitorul nu avea prea multe de oferit , cât despre prezent nici nu putea fi vorba . În duminicile însorite ,se urca în podul casei pe scara rulantă și își petrecea mai mult de o jumătate de zi cotrobăind printre cutii .
Găsea tot felul de lucrușoare care-i aparținuse lui Andrew sau Ned . Știa povestea fiecăruia , avea câte o amintire pentru fiecare din ele . Aici își derula viața uneori plângând de dorul lor . Fotografiile era ținute în albume groase și demodate , păstrate cu multă grijă .
Uneori răsfoia albumul ei , cu fotografiile de când era mică , cu părinții ei și bunicii. Îi era dor și de ei , acum era singură în această lume care pe ea o pedepsise .
Avea momente când ura totul privind la familiile fericite . În zilele de toamnă însorite mergea în parcul orașului și se așeza absentă pe o bancă hrănind lebedele negre de pe lac .
Uneori scotea volumul de poezii din geantă și se pierdea printre frumoasele versuri . O dată pe când citea două picături mari de apă udase paginile cărții , speriată o închisese crezând că va ploua .
Privise cerul și observase că nu era o vreme de ploaie , apoi își atinse obrazul și își dăduse seama că plânge . Rușinată se ridicase , privise în jurul său de teamă ca cineva să nu o fi observat și părăsise parcul în grabă .
Alteori privea cerul înstelat și știa că de acolo Ned o ocrotește cum o făcuse tot timpul cât fuseseră împreună . Seara înainte de culcare îi ura noapte bună și-l ruga să aibă grijă de Andrew .
Era convinsă în sufletul ei că o face și că la un moment dat vor fi din nou împreună . Se privi din nou în oglindă iar și observase că tristețea se încăpățâna să plece .
Își refăcu machiajul care niciodată nu fusese unul sofisticat și ieși pe ușa băii .
va urma ...
0 Comentarii