Cele mai ciudate obiceiuri sexuale din lume.

                      CELE MAI CIUDATE OBICEIURI SEXUALE DIN LUME 

Fiecare popor are obiceiurile şi tradiţiile lui. În timp ce unele ţări ne pot atrage prin ospitalitate, au natură virgină, altele ne pot speria prin ritualurile lor vechi legate de sex.

 1. Australienii aborigeni, în loc să-şi strângă mâna, în semn de politeţe, aşa cum o facem noi, îşi demonstrează prietenia un pic altfel. Aceştia își ating organele genitale atunci când se salută.

2. Fetele din Tibet, ca să se căsătorească, trebuie să aibă în trecut câteva  zeci de parteneri sexuali.

3. În Oceania, obiceiurile locale cer ca fetele să fie virgine atunci când se căsătoresc. Mai mult de atât, mireasa trebuie să „scape” de virginitate cu ajutorul prietenilor mirelui. Aceştia o dezvirginează pe mireasă, cu ajutorul unui obiect din piatră. Apoi, timp de trei zile, mireasa trebuie să întreţină cu ei raporturi sexuale. După aceste trei zile, ea trece şi prin patul altor bărbați din trib şi după ce aceştia  își satisfac nevoile, mireasa ajunge şi în patul soţului legitim.

4. Indienii „topinamba” din Brazilia, consideră că femeile sunt atrase de organe genitale gigantice. Din acest motiv, bărbaţii se supun la diferite chinuri şi-şi pun chiar viaţa în pericol, doar ca să aibă parte de o mărire considerabilă a penisului. Aceşia se lasă muşcaţi de diferite insecte veninoase, sau chiar de şerpi, drept rezultat, organul se umflă şi devine imens.

5. În unele comunităţi nepaleze există un obicei ca fraţii să se căsătorească cu o singură femeie. Acest ritual vine din dorinţa rudelor de a nu împărţi averea sau, mai exact, pământul. Soţia trebuie să aibă un orar bine gândit ca să reuşească să fie cu toţi soţii, atunci când ei au nevoie de ea.

6. În Papua Noua Guinee un trib obişnuia să îşi lase copiii să-şi înceapă viaţa sexuală la vârsta de şase ani, vârstă sugerată pentru fetiţe. Băieţii însă, trebuie să aştepte să împlinească măcar zece ani. Chiar dacă sexul nu era interzis de la o vârstă fragedă, băieţii şi fetiţele nu aveau voie să mănânce la aceeaşi masă, fără să fie soţ şi soţie.

7. Unele triburi africane obligă bărbatul să treacă un test sexual înainte de nuntă. Acesta trebuie să facă sex cu mama miresei de atâtea ori de câte ori vrea ea. Acesta trebuie să demonstreze cât de dotat şi valoros este ca viitor ginere. Mai mult ca atât, ginerele înainte de asta trece un control minuţios, în faţa socrului. Acesta îi verifică dinţii, ochii, corpul ca să demonstreze că este sănătos.

8. În Kamceatka de Nord, în cele mai îndepărtate sate, se păstrează un obicei vechi, foarte pitoresc. Musafirii care vin în vizită, au dreptul să facă sex cu stăpâna casei. Iar soţul acesteia, nu are voie să refuze. Mai mult ca atât, dacă în urma raportului sexual, femeia rămâne însărcinată, se consideră că în această casă s-a instalat fericirea şi succesul.

9. Membrii unor triburi din estul Africii, pentru a preveni raporturile sexuale înainte de căsătorie, cos labiile tinerelor şi lasă doar o deschizătură mică pentru ca acestea să poată urina şi elimina sângele în perioada ciclului.

10. Bărbaţii din unele triburi din Africa de Sud, ca să nu aducă pe lume gemeni, consideraţi drept o pedeapsă a păcatului şi a blestemului, îşi taie un testicul.

citeşte şi ...Ce ştiai despre cea mai scumpă băutură din lume ?

POVESTEA CELEBRILOR MITITEI

                                 POVESTEA CELEBRILOR MITITEI 

 Poveştile despre apariţia popularilor şi gustoşilor mici sunt în mai multe variante dar cea mai plauzibilă şi care circulă  este cea din care reiese faptul că mititeii au apărut undeva prin Bucureşti la Hanul Iordani pe la sfârşitul seculului XIX , hanul renumit pentru cârnaţii pe care-i prepara ad-hoc.

 Se spune că într-o seară , bucătarii hanului au rămas fără maţe pentru a umple cârnaţii şi au fost nevoiţi să îi frigă pe grătar aşa , rezultând celebrii şi gustoşii mici.

 O altă variantă este accea din care reise că micii nu sunt nici pe departe româneşti , aceştia fiind urmaşii unui renumit sortiment turcesc KEBAB -ul , iar micul fiind replica unui sortiment numit ADANA KEBAB , acesta având compoziţia ca a micilor iar diferenţa era că acesta nu se prepara direct pe grătar ci pe nişte ţepuşe lungi.

 După retragerea influenţei otomane din zonele româneşti , hangii au continuat să prepare kebabul însă nu au mai folosit ţepuşele şi i-au fript direct pe grătar , transformându-l ca un produs românesc. Astfel micul rebranduit , pe lângă sarmaua tradiţională ( despre care se spune că nici ea nu este românească ) au devenit simbol naţional culinar , iar micul a fost chiar omologat ca fiind un produs românesc .

UIMITOAREA VIAŢĂ A LUI LOUIS ZAMPERINI

                      UIMITOAREA VIAŢĂ A LUI  LOUIS ZAMPERINI

Nu cred că acest nume spune multe , şi nici nu a fost atât de popular , însă viaţa tumultoasă pe care a trăit-o , chiar merită făcută cunoscută..

Născut la 26 ianuarie 1917 la New York ,după cum bine îi spune şi numele , într-o famile de imigranţi italieni .
Cu greu s-a deprins să vorbească limba engleză , aşadar în copilărie aproape că nu a vorbit deloc această limbă , fapt care i-a pricinuit multe necazuri .

Se bătea aproape zilnic la şcoală unde deja îşi făcuse un renume de bătăuş , însă în accelaşi timp şi-a descoperit talentul şi pasiunea pentru alergat , înscriindu-se în echipa de atletism a liceului împreună cu fratele său mai mare Pete.

Deşi era abia la început , deja începuse să-i doboare toţi timpii lui Pete , lucru ce l-a făcut să îşi dorească mult mai mult de la acest sport.


În anul 1936 a participat pentru Statele Unite la Jocurile Olimpice de la Berlin.

 A fost o surpriză chiar şi pentru americani că Louis a fost selecţionat de echipa naţională olimpică a SUA.

Practic nimeni nu-i dădea nicio şansă în faţa recordmenului momentului Lauri Lehtinen .  Antrenat aproape de limitele suportabilului pentru a slăbi , într-un interval de 3 luni a slăbit 7 kg. fiind puţin cam gras pentru un atlet olimpic cu perspective ca Louis.

Totuşi la proba de 5000 de metri a ieşit pe locul 8 , însă finalul a fost incendiar , Zamperini a recuperat enorm şi astfel a reuşit să atragă atenţia chiar şi lui Adolf Hitler , care a ţinut să îl cunoască personal pe tânărul Zamperini .

În anul 1941 , spetembrie , Zamperini nu a reuşit să fugă şi de război , şi a fost înrolat în Forţele Aeriene ale Statelor Unite .

 După câteva misiuni încheiate cu succes , pe 27 mai 1943 , avionul în care se afla alături de alţi 10 camarazi este doborât în Oceanul Pacific .

Zamperini şi încă doi camarazi au supravieţuit căderii avionului în apa oceanului , fiind nevoiţi să reziste pe o plută improvizată timp de 47 de zile . Fără apă şi hrană au trecut prin multe stări, hrănindu-se cu peşte crud şi chiar rezistânt şi unei furtuni de mici dimensiuni însă pentru barca lor improvizată era foarte mult..

 După 33 de zile unul dintre camarazi săi a murit , iar în cea de-a 47-a zi Louis şi camaradul său supraviţuitor ajung norocos pe plaja Insulei Marshall care era ocupată deja de aramata japoneză.

Au fost băgaţi în lagăr unde a trăit o viaţă de infern , flămând , torturat zilnic fizic şi psihic de către gardienii lagărului japonez.

După ce au fost căutaţi şi nereperaţi pe apele Pacificului , armata americană l-au declarat mort pentru cei de acasă la fix 1 an după dispariţia lor.

A fost eliberat în august 1945 ,întorcându-se acasă mai mult mort decât viu , subnutrit şi depresiv , unde a fost declarat oficial EROU DE RĂZBOI .

S-a stins din viaţă pe 2 iulie 2014 la vârsta de 97 de ani din cauza unei banale pneumonii.


El este subiectul unei cărţi scrise de Laura Hillenbrand  DE NEÎNVINS 

pe care o recomand cu multă căldură , dar şi subiectul unui film regizat de celebra Angelina Jolie UNBROKEN , din păcate Louis nu a mai apucat să vadă pelicula . Frumoasa Angelina nu a lipsit de la funerariile lui Zamperini unde a luat cuvântul în semn de respect faţă de eroul Statelor Unite şi unde a spus :

“Îi sîntem recunoscători pentru modul în care vieţile noastre sînt mai bogate pentru că l-am cunoscut pe el. Tuturor o să ne lipsească teribil”.

Liceul Torrance , nici ei nu au uitat de cel mai important om care i-a călcat pragul şi în 2004 terenul de fotbal şi pista de atletism a liceului îi poartă numele , iar la intrarea din liceu se poate citi mare :

                                                                   LOUIS ZAMPERINI 

MOARTEA LUI SULYEMAN MAGNIFICUL - UN SECRET DE STAT

Moartea lui Suleyman Magnificul – un secret de stat

Au fost 46 de ani , din 1520-1566 când Europa a stat şi a privit cu spaimă cum marele Imperiu Otoman condus de Suleyman Magnificul, bifa victorie după victorie până sub zidurile Vienei, în anul 1529 , ajuns la bătrâneţe , Suleyman a pornit într-o mare campanie pentru a-l îngenunchea pe Maximiliam de Habsburg , care tindea spre Ungaria otomană 

Aşadar în anul 1566 s-a dat ordinul de mobilizare a trupelor pentru campania ce avea să urmeze în vară , cu ţinta Viena. Suleyman în vârstă de 71 de ani ,urma să conducă în persoană oastea , alături de marele vizir Sokollu Mehmet Paşa. Bătrânul sultan cu picioarele umflate de gută , trupul încovoiat , cu faţa destul de palidă pe care o farda cu ruj , era sedat de către medicul său personal evreul Moise Hamon , cu opiu pentru a-l scăpa de dureri , pentru o perioadă , însă colegii săi medicii musulmani i-au interzis să mai recurgă la acest procedeu din cauza religiei . Nici cu sufletul nu stătea mai bine bătrânul Suleyman , după moartea adoratei lui soţii Roxelana în 1588 . Jocurile de culise şi intrigile l-au determinat pe Sulyman să-şi ucidă prietenul său din copilărie Pargali Ibrahim care deţine şi funcţia de mare vizir în anul 1536 dar şi pe fii săi Mustafa în 1553 şi pe Bayezid în 1561.  Peste toate astea flota otamană a suferit o drastică înfrângere în faţa maltezilor reprezantaşi în luptă de Cavalerii Ioaniţi din mâinele cărora reuşise cu 43 de ani în urmă să cucerească Rodosul .

În acest context Suleyman porneşte călare pe falnicul său armăsar în fruntea armatei sale numeroase la 1 mai 1566 , însă doar până la ieşirea din capitală unde a fost repede schimbat armăsarul cu o luxoasă caleaşcă şi apoi cu o litieră , doar când intra în oraşele mai mari îşi relua locul pe spinarea frumosului armăsar . Ajuns lângă Belgrad  postat în tronul său de aur l-a primit pe Ioan Sigismund Zapolya regele Ungariei şi duşmanul de moarte a lui Maximiliam de Habsburg , în accelaşi fel ce trăda adevăratele sale suferinţe , au fost primiţi şi solii regelui francez Carol IX-lea.

În drumul său spre Viena mai avea de înfruntat ultimul bastion , Cetatea Szigetvar care era condusă de comandantul Nikola Zrinski îi hărţuia oştirea. Micuţa cetate care nu număra mai mult de 3000 de oameni , la prima vedere nu aveau nici cea mai mică şansă în faţa a unei oştiri otomne care număra peste 100.000 de turci, tătari şi moldoveni , însă spre surpriza sultanului asediul s-a prelungit de la 5 august până la 7 septembrie . Comandantul Zrinski a dat foc cetăţii mai concret la depozitele cu pulbere ceea ce a provocat moarte a câtorva mii de turci , însă asta nu a putut opri numeroasa armată turcă să nu cucerească cetatea . C adupă obiceiul pe care îl avea după fiecare victorie Sulyman a trimis şi de această dată scrisori către şahul Persiei ,icătre hanul tătar şi către şeriful Meccăi . 


Momente de îngrijorare au fost atunci când şi-a anulat în ultimul moment prezenţa de la prima rugăciune de vineri susţinută în nou-construita moschee din Szigetvar. A doua zi a supravegheat şedinţa divanului imperial,însă dintr-o cameră separată. Spiritele,dacă deveniseră uşor agitate,au fost calmate pe 18 octombrie,atunci când trupele şi-au primit solda.

După ce au fost terminate reparaţiile cetăţii Szigetvar,sultanul a decis să se întoarcă în capitală din cauza încheierii sezonului de război,promiţând să se întoarcă la primăvară. Suleyman a plecat la drum cu tot fastul unui mare învingător,în zgomotul tobelor şi trompetelor,arborând steaguri cu versete din Coran,înconjurat de dregărtori călare. Marele vizir Sokollu se apropia din când în când de caleaşcă pentru a se sfătui cu sultanul.

Trecând râul Sava,marele vizir a hotărât să dezvăluie marele secret. Cu câteva ore înaintea răsăritului,în jurul caleştii imperiale,unde de obicei stăteau apropiaţii sultanului,un grup de cântăreţi invocau numele lui Allah şi recitau versuri din Coran. Vestea morţii lui Suleyman,a cutremurat întreaga oaste. Sultanul încetase din viaţă în noaptea dintre 6 şi 7 septembrie,chiar înaintea atacului decisiv împotriva Szigetvarului,iar Sokollu a anunţat tragicul eveniment abia după 48 zile!

Moartea sultanului a fost ascunsă prin iscusinţa marelui vizir care a înfăşurat trupul lui Suleyman în aşternuturi îmbibate cu ulei parfumat,l-a aşezat pe un pat lângă fereastra cortului şi la sprijinit cu perne,pentru ca oştenii să-şi vadă conducătorul veghind asupra lor. Scrisorile trimise după victorie au fost scrise de Sokollu,care cunoştea bine scrisul defunctului.  După un timp,un paj bosniac ce semăna cu Suleyman a fost îmbrăcat în straiele împărăteşti,acesta fiind cel cu care marele vizir vorbea în timpul marşului de întoarcere.

Însă de ce a ales Sokollu să ascundă moartea sultanului atât de mult timp,mai ales că islamul prevede ca mortul să fie îngropat în până la apusul soarelui?. Evident,nu putea anunţa moartea sultanului chiar înaintea atacului deoarece soldaţii ar fi abandonat orice acţiune militară. Apoi,marele vizir cunoştea foarte bine obiceiurile succesiunii în statul otoman.

Teoretic,toţi fii unui sultan putea să-i succeadă tatălui la tron,neexistând legea primogeniturii ca în statele europene. Din această cauză,pretendenţii fie apelau la fratricid şi cel care supravieţuia devenea sultan,fie porneau războaie civile care devastau imperiul. Din secolul al XVII-lea,acest obicei sângeros a încetat,fiind înlocuit cu sistemul kafes(„cuşcă”). 

 Devenea sultan cel care reuşea să-i atragă de partea sa pe cei mai influenţi demnitari (aga ienicerilor,eunucul negru ce păzea haremul) sau a cărui mamă avea cea mai mare putere,deoarece începând cu Roxelana,palatul a ajuns să fie condus de mama sultanului (Sultana Valide) sau de soţia acestuia. Ceilalţi fraţi erau închişi în camerele lor din palat („cuştile”),fiind înscăunaţi dacă fratele lor murea.


În acest caz,Selim rămăsese singurul fiu al lui Suleyman,Mustafa şi Bayezid murind cu câţiva ani înainte,după cum am menţionat mai sus. Astfel,problema succesiunii nu era aşa delicată,însă la momentul morţii tatălui său,Selim se afla în Anatolia,iar proclamarea noului sultan în faţa armatei era esenţială pentru a evita o revoltă.
În acest fel,Sokollu a trimis solie după Selim să vină degrabă spre Belgrad,timp în care el va ascunde moartea sultanului. De aceea,după ce a trecut de Sava şi se îndrepta spre Belgrad,vizirul a anunţat tragicul eveniment.

Cu toate acestea,problemele nu au dispărut odată cu venirea lui Selim la Belgrad. Noul sultan,nefiind interesat de conducerea statului,a neglijat protocolul şi nu a trimis daruri înalţilor demnitari ai imperiului. Sokollu,simţind pericolul revoltei,a trimis din partea lui darurile şi practic a guvernat imperiul în locul sultanului,poreclit „cel beţiv”. 

 Pentru a calma spiritele ienicerilor aflaţi la Constantinopol,trupul lui Suleyman a fost trimis acolo înaintea armatei. Marele sultan a fost îngropat lângă soţia sa Roxelana,lângă moscheea ce îi poartă numele,Suleymaniye.

Domnia lui Selim II a marcat începutul declinului instituţiei sultanale,fiind primul care a încredinţat întreaga conducere marelui vizir. Sokollu i-a supravieţuit lui Selim II (m. 1574),şi a deţinut funcţia de mare vizir şi în timpul domniei lui Murad III (1574-1595),până când a fost asasinat în 1579.