NEA MĂRIN, SUCĂ ŞI MAREA

NEA MĂRIN , SUCĂ ŞI MAREA 

scris de Dan Biţuică

Mă fraţîlor, mă tot bătea Veta la cap să mergem şi noi la mare, să mergem la mare fii atent. Nici nu termină de zis că începu şi Sucă:

- Hai măi. nea Merine, hai bre, că vreau să văz şi io marea !
- Bă fiţ-ar starea a dracu! Ce să faci tu la mare, mă ?
- Hai bre, că toţi fură, numai matale şi cu tuşa Veta, nu!
Ce să mai fac, nu mai scăpai de gura lor, şi plecarăm, la gară la trin şi spre mare, ce mai!


Bă fraţîlor, ajunserăm noi acolo...lumeee...lumeee...cât vezi cu ochii, care mai de care mai copt , auzi de ziceai că-s cartofii lu' Veta de-i coace iarna în spuza cuptorului. ce mai. Când văzu Veta atâta apă înlemni, dar mai tare înlemni când le văzu pe alea despuiete. Odată îmi pusă mâna la ochi şi mergea cu mine aşa de zîceai că ne jucăm Baba-Oarba, ce mai. Mă duse într-un colţ de plajă pă nisip de nu era nimeni p-acolo, nu era nimeni, mă fraţilor, auzi. 

Sucă sta şi se tot uita şi deodată intră în apă, mergea prin apă când deodată dispăru Sucă...unde-i, unde-i? El căzuse nărodul în apă, se ridică şi vine la mine:

- Bă, nea Merine, ştii că atâta amar de apă este toată sărată ce mai ,,,e sărată,,.bă fraţilor mă duc şi gustai şi io, o gustai ce mai, săratăăă...ca ciorba lu Dumitrică a lu' Dulceagu, ăla toată viaţa lui mâncă ciorba sărată, că o luase pe nevastă-sa fără voia lu' soacră-sa şi aia când făcea ciorbă, după ce termina de gătit soacră-sa îi arunca un pumn de sare în ea, aşa ca afurisita. Ăsta să nu facă ceartă o mânca aşa, o mânca aşa, că după ce muri şi-l dezgropă dupe 7 ani, îl găsi întreg, de ziceai că acuma îl băgă, doar hainele putreziră, ce mai!

Sucă stătea şi se scărpina în cap, zic ăsta sigur se gândeşte la vreo trăsnaie zic. Deodată îl aud :

- Nea Merine, gata, mă îmbogăţăsc, ce mai!
- Ptiu drace, cum aşa ?
- Păi bre, uite ce mă gândii eu, bag un furtun în mare că-i sărată nu? bag un furtun ca în dimigeanea cu zaibăr şi trag apă pe furtun, pui castraveţi şi-i ud cu apă din asta şi castraveţii cresc gata muraţi ce mai!


- Ia, vino, mă nărodule, şi-i trăsei o scaltoacă dupe ceafă. Îl trântii în nisip şi mă aşezai pe el să nu mai aibă fro idee să intre-n apă să dau de năcaz cu el.

Bă fraţilor, ştiţi ce zîsă nărodul:

- Păi, eu stau bine acilea, stau bine ...sunt ca un SUBMARIN ce mai!