Albert Spaggiari: hoțul cu imaginație, stil și un plan fără precedent
Albert Spaggiari este unul dintre acele personaje rare care par create pentru un roman de aventuri, nu pentru un dosar penal. Născut în sudul Franței, într‑un oraș liniștit, el a crescut cu o fire rebelă, o imaginație bogată și o dorință aproape instinctivă de a sfida limitele. Nu a fost un infractor obișnuit, ci un om care a transformat ilegalitatea într‑un act de ingeniozitate, iar fuga din fața legii într‑un spectacol memorabil.
În 1976, Spaggiari a conceput jaful care avea să‑l facă celebru în toată lumea. În loc să atace banca frontal, a ales să o cucerească din subteran. Timp de luni întregi, el și oamenii săi au săpat un tunel prin canalele orașului Nisa, lucrând în tăcere, în apă rece, în întuneric, cu o răbdare aproape supraomenească. Când au ajuns în seiful Băncii Societății Generale, au petrecut ore întregi deschizând casete de valori și luând bani, bijuterii, documente și tot ce putea fi transformat în avere. Pe perete, Spaggiari a lăsat un mesaj care a intrat în istorie: „Fără arme, fără violență, fără ură”.
Prinderea lui a venit după luni de investigații. Poliția a reușit să lege firele, iar Spaggiari a fost arestat și adus în fața unui judecător din Nisa. În sala de audieri, atmosfera era tensionată, dar el părea complet relaxat, aproape amuzat de situație. Purta un costum impecabil, își aranja mustața cu un gest calculat și privea în jur ca un om care știe că povestea nu se încheie acolo.
Adevărata legendă s‑a născut în acea zi. În timpul audierii, Spaggiari a cerut permisiunea să prezinte un document. Judecătorul i‑a permis să se apropie. El a făcut câțiva pași, apoi, într‑o mișcare fulgerătoare, a sărit pe fereastra deschisă a biroului. A fost un salt precis, calculat, ca al unui acrobat care repetase scena în minte de zeci de ori. Înainte ca cineva să reacționeze, era deja afară.
Pe o stradă laterală îl aștepta o motocicletă cu motorul pornit. Nimeni nu a aflat vreodată identitatea motociclistului. Spaggiari a urcat în spate, s‑a aplecat, iar motocicleta a demarat în trombă, pierzându‑se în traficul din Nisa. Totul a durat mai puțin de un minut. O evadare fără violență, fără arme, dar cu o îndrăzneală care a lăsat autoritățile fără replică.
După evadare, Spaggiari a dispărut complet. Ani la rând a trăit în clandestinitate, schimbând țări, identități și prieteni. A trimis scrisori, fotografii și chiar un manuscris, ca și cum ar fi vrut să‑și controleze propria legendă până la capăt. A murit în 1989, departe de tribunale și de închisoare, dar aproape de mitul pe care și l‑a construit cu o precizie aproape literară.
Albert Spaggiari rămâne un paradox: un infractor care a refuzat violența, un fugar care a căutat lumina reflectoarelor, un om care a sfidat legea, dar a cucerit imaginația publicului. Povestea lui continuă să fascineze pentru că nu este doar despre un jaf, ci despre îndrăzneala de a încerca imposibilul și despre felul în care un om obișnuit poate deveni, printr‑un singur gest, o legendă.
0 Comentarii