Jean Mihail – moștenitorul care a salvat România și a lăsat statului cea mai mare avere din istorie - MistereX.ro

Povestea incredibilă a dinastiei Mihail: de la negustori macedoneni la moșierul care a garantat cu propria avere supraviețuirea României

Există momente în care destinul unei țări ajunge să depindă nu de un monarh sau de un conducător autoritar, ci de un om aparent obișnuit, dar cu o avere colosală și cu un simț al datoriei ieșit din comun. În România anului 1920, un moșier din Oltenia deținea o avere echivalentă cu 9 tone de aur, la care se adăugau vaste proprietăți funciare. Acest om, Ioan C. Mihail – cunoscut drept Jean Mihail – este considerat de mulți drept cel mai bogat român din toate timpurile. Pentru a înțelege însă gesturile sale uluitoare, trebuie să privim înapoi la istoria unei familii care, timp de trei generații, a construit un adevărat imperiu.

Rădăcini macedonene și începuturile unei dinastii oltenești

Povestea începe la începutul secolului al XIX‑lea, când Mihail și Zaharica Constandin, parte din primul val de emigranți greci din Macedonia, se stabilesc în Oltenia. Spiritul lor filantropic s-a materializat rapid: între 1826 și 1832 au ridicat în Bistreț biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Datorită lor și altor familii înstărite, localitatea a devenit unul dintre cele mai importante porturi de cereale din Europa.

Fiul lor, Nicolae (Nicolache), a transformat prenumele tatălui în nume de familie și a acumulat o avere de 50.000 de galbeni. A devenit boier cu rang de pitar în 1856, a intrat în viața politică și a ocupat funcții importante sub Carol I: alegător pentru Senat, comandant al gărzii cetățenești și membru al Camerei de Comerț. A investit masiv în pământ, cumpărând moșiile Drănicu, Geormane, Bârza, Rogova și Braniște – terenuri care aveau să rămână în familie până la ultimul descendent.

Generația filantropilor: Areti și Constantin (Dini) Mihail

Nicolae și soția sa, Victoria, au avut doi copii: Areti și Constantin (Dini). Areti, o femeie cultivată și elegantă, a fost decorată de Regele Carol I cu „Crucea Elisabetei” pentru implicarea în îngrijirea răniților de război. A donat 30.000 de lei pentru aproape 200 de persoane nevoiașe și a trăit pe Calea Victoriei, în București, după căsătoria cu Androcle Fotino.

Fratele ei, Constantin (Dini), a studiat la Viena și la Școala Superioară de Agricultură din Hohenheim. La întoarcerea în țară, a extins proprietățile familiei la 80.000 de hectare, devenind al doilea cel mai bogat român al vremii, după Gheorghe Grigore Cantacuzino. În timpul Războiului de Independență, a finanțat integral Spitalul „Dini Mihail”, a sprijinit săracii, a construit școli și a restaurat biserici. În 1888 a fost ales președinte al Consiliului Județean Dolj și a primit ordinele „Coroana României” și „Steaua României”.

Palatul din Craiova și mitul acoperișului din aur

Înainte de moarte, Dini Mihail a comandat arhitectului francez Paul Cottereau construirea unui palat la Craiova. O legendă spune că ar fi cerut permisiunea Regelui Carol I să acopere clădirea cu monede de aur, iar regele i-ar fi răspuns că acceptă doar dacă monedele sunt puse „pe cant”, pentru a încăpea mai multe.

Palatul, inaugurat în 1909 de fiii săi, era o demonstrație de lux european: scară de marmură de Carrara, candelabre de Murano, pereți tapisați cu mătase de Lyon. Inventarele ulterioare arată că valoarea clădirii nu stătea în aur, ci în materialele de import, care reprezentau un transfer cultural și tehnologic impresionant către Oltenia.

 

 O familie lovită de tragedii

Din cei patru copii ai lui Dini Mihail, doar Nicolae și Ioan (Jean) au supraviețuit. Mama lor a murit la 27 de ani, iar băieții au fost crescuți de tată și de două strămătuși bogate: Elena Dumba – care i-a lăsat lui Jean o colecție de artă valoroasă – și Maria Coloni, soția lui Elias Coloni, un grec implicat în tranzacțiile financiare ale familiei.

Nicolae, fratele lui Jean, educat la Paris și Liège, a condus „Societatea Anonimă Ramuri” și a dorit ridicarea unei statui a lui Mihai Viteazul la Craiova. Spre finalul vieții s-a retras într-o comunitate franciscană la Pau, în Franța, unde a murit în 1918, la 46 de ani, din cauza unei boli pulmonare ereditare. Jean a rămas singurul moștenitor al unei averi acumulate în trei generații.

Un colos financiar și imobiliar

Averea lui Jean Mihail s-a format prin moșteniri succesive:

- cele 100.000 de hectare ale tatălui său

- partea fratelui său, Nicolae

- moștenirea Elenei Dumba (1909)

- moștenirea Mariei Coloni (1923), care includea 5 milioane de lei cash, moșii și conacul de la Deveselu.

În proprietatea sa se aflau Castelul Zamora din Bușteni, o vilă pe Calea Victoriei și casa de la Florești.

Criza din 1929 și rolul salvator al lui Jean Mihail

Marea Criză Economică a lovit România în plin. Statul, care deținea doar 10% din BNR, nu mai avea credibilitate financiară. În 1930, sub Carol al II‑lea, România avea nevoie urgentă de un împrumut extern, dar băncile străine cereau garanții uriașe.

Jean Mihail a intervenit și a garantat împrumuturile externe cu propria avere. A oferit statului exact ceea ce îi lipsea: încredere. Operațiunea, un tip rar de garanție privată, a funcționat ca un colac de salvare într-o perioadă în care economia românească era paralizată.

Statul – moștenitor universal

Deși fusese proprietar a peste 100.000 de hectare, Jean Mihail a votat reforma agrară din 1921. După expropriere, a rămas cu aproximativ 15.000 de hectare în Dolj, Mehedinți, Gorj, Olt, Teleorman, Ilfov și Galați.

Testamentul din 1933: un proiect social vizionar

Cu trei ani înainte de moarte, Jean Mihail și-a redactat testamentul, desemnând executori de prestigiu: I.G. Duca, dr. Constantin Angelescu, ing. Ștefan Constantinescu și Jan Jakobson.

Documentul prevedea:

- împroprietărirea țăranilor cu loturi de 3 hectare

- crearea Fondului „Ioan C. Michail” pentru școli, biblioteci și cursuri agricole

- donații de câte 500.000 lei pentru fonduri destinate bolnavilor și săracilor din Craiova, Turnu Severin, Turnu Măgurele și Caracal

- 200.000 lei pentru săracii din Tecuci și pentru biserica din Drăgănești

- construirea unui Institut al Maternității în București, dotat modern

- iertarea datoriilor pentru prieteni și colaboratori.

O moștenire uriașă, risipită de stat

Jean Mihail a murit pe 23 februarie 1936, de bronhopneumonie virală. Școlile s-au închis în semn de doliu, iar presa anunța o moștenire de 4 miliarde de lei lăsată statului.

Administrarea averii a fost însă dezastruoasă:

- Conacul de la Deveselu a devenit sediu militar, apoi spital de psihiatrie; în 1967 a ars și a fost demolat.

- Palatul din Craiova era degradat încă din 1943.

- Proiectele agricole au fost anulate de colectivizare.

Astfel, omul care a salvat România de la faliment și a oferit statului o infrastructură socială completă – de la ferme model la maternități și biblioteci – a fost lăsat pradă uitării. Eșecul nu i-a aparținut lui, ci instituțiilor incapabile să ducă mai departe o viziune atât de amplă.