În bătaia puştii sau un altfel de Bambi
partea a patra
Primăvara era la început dar soarele îşi făcea pe deplin datoria. De acum hrana nu mai era o problemă iar noi începusem să ne revenim, luam în greutate pe zi ce trecea iar noi cei tineri ne hârjoneam cât era ziua de lungă.
Tata nu mai era încruntat ba chiar într-o zi l-am văzut zâmbind era un semn de bun augur pentru toţi. Încordarea dispăruse dintre noi iar voia bună era la ea acasă. Pădurea prindea viaţă iar noi eram parte din ea. Veveriţele erau cele mai jucăuşe apoi iepurii mai bine spus iepuraşii, ei erau responsabilii cu voia bună din jurul nostru.
Îl surprindeam pe tata zâmbind pe ascuns, se bucura ca şi noi de oportunităţile primăverii. Dacă cumva fericirea s-ar putea măsura, la noi era limita de sus. Creşteam şi o făceam frumos şi sănătos, simţeam cum muşchii coapselor mi se întăresc, gâtul devine robust iar picioarele puternice şi ferme. Mama se uita mândră cum călcam ţanţoş printre membrii turmei care de acum mă priveau cu mult respect. Zilele treceau fără evenimente iar viaţa turmei era liniştită.
Într-o seară pe asfinţit auzim cu toţii un muget puternic. Un muget de cerb matur. Tata s-a încordat şi a scos şi el un sunet tot la fel de puternic. Am înţeles repede că va urma o luptă. Era vremea când masculii solitari căutau turme pentru împerechere. Zgomotul copitelor celui ce venea se auzeau cât mai aproape de locul unde eram. Tata se uită la mine şi mă face să înţeleg că trebuie să privesc lupta şi să învăţ vicleşugurile şi tacticile sale care s-au dovedit bune până acum dacă a supravieţuit atâtor lupte.
Îmi era puţin teamă chiar dacă aveam încredere în el, îmi era teamă să nu fie rănit grav şi să sufere cum a suferit cu mult timp în urmă când o infecţie îl ţinuse inactiv aproape un întreg sezon. Eram hotărât că dacă tata era pus în dificultate voi interveni. Tata era modelul de mascul după care mă dezvoltăm. Serios, atent, drept şi cu multă experienţă de viaţă.
Aveam ce să învăţ de la el şi eram mândru de asta. Îl iubeam mult fără să-i arăt că m-ar fi crezut slab. La un moment dat după piatră unde turmă era adăpostită îşi face apariţia un cerb de un maro închis cu coarnele mai mari ca ale tatei.
Simţeam că nu va fi o luptă uşoară şi nici o luptă fără riscuri iminente. Voi fi atent şi voi interveni la nevoie. Tata e totul pentru mine şi nu îl pot lăsa la greu cu toate că nu ar fi de acord cu intervenţia mea şi asta nu din mândrie masculină ci din teamă că turma va rămâne fară lider şi a-şi risca să devin un solitar, dacă el va fi învins şi ucis atunci învingătorul va rămâne şeful turmei iar eu voi fi gonit.
Tata luptă pentru turma să dar în special luptă pentru mine, pentru descendentul său! Ce mult îl respect pentru poziţia lui de adevărat mascul. Unul ca mine are ce învăţa de la el. Tata este şi dur dar şi iubitor şi grijuliu. Este genul de mascul care mai bine moare decât să facă pasul înapoi iar ambiţia lui mi-a transmis-o şi mie, o simt în toată fiinţa mea. Îmi curge prin vene sângele lui războinic şi-i moştenesc şi curajul. Mă retrag din faţa intrusului să nu creadă că eu sunt opozantul.
Tata rage din nou puternic iar adversarul său începe să dea înapoi pentru a se izbi cu mai multă forţă înainte...
va urma...
0 Comentarii