DE CE IUBIM...FLORILE ?



                                            De ce iubim ...florile ?


   scris de Dan Biţuică

   Floarea, simbolul purităţii, al dragostei, ea este cea care pe parcursul vieţii ne însoţeşte mereu, o avem la geam, în grădină, suntem dependenţi inconştient de frumuseţea ei, ea este cea care ne bucură inimile şi ne face să ne treacă puţin dorul de persoana iubită, este cea mai preţioasă unealtă în mâna bărbaţilor, asta în cazul în care ştii să o foloseşti, câte iubiri au înfiripat ele ? Câte iubiri de pe marginea prăpastiei au salvat ?


  Câte poveşti au ascultat ele? Câte jurăminte? Sunt atât de gingaşe şi totuşi robuste.. o floare dăruită la momentul potrivit poate rezolva probleme pe care nimeni şi nimic nu ar putea... însă ea.. cu gingăşia ei.. atât de fragilă poate dărma munţi de ambiţii... dealuri imense de supărări... însă să nu credem niciodată că singură rezolvă totul... ea este liantul intre iertare, iubire, dar trebuie ajutată prin schimbarea comportamentului tău spre normal spre bine.

 Ne va ajuta să ne exprimăm dragostea fără cuvinte... ea este cea care prin simpla prezenţă înmoaie inimi, ea este cea care va demonstra respectul... recunoştinţa.. căinţa.. uneori face cât milioane de cuvinte...

 Mirosul ei generează simţiri şi niciodată nu va da greş.. şi în gândul nostru ea va fi cheia potrivită pentru multe uşi... de multe ori unde nu poţi deschide uşa unui suflet prin mijloace materiale ,  uneori este de ajuns o floare.. gingăşia ei va povesti despre tine, cel ce dăruieşti ,  va spune fără cuvinte mesajul tău către sufletul pereche, uităm să mai facem gesturi... să dăruim o floare, uităm cât de importantă este ea în viaţa noastră... Dumnezeu ne-a dăruit-o să o folosim , ştia că suntem creaţi cu sentimente şi cu iubirea frumosului. 

O floare poate exprima mii de sentimente, la orice eveniment din viaţa noastră ea este prezentă aceiaşi floare dar cu diferite conotaţii. poate nu o luăm în serios însă urmăriţi-o şi o să vă convingeţi că este mereu alături de noi ca o adevărată simbioză, ea va fi pe masa învăţătoarei , a mamei, a iubitei , prin ea ne recunoaştem dragostea, recunoştinţa. iertarea, prin ea ne recunoaştem credinţa...

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii